REANATOMIC

Mă duc să-mi mut creierul în cavitatea abdominală

să încerc să refac aici tabloul de comandă

– e mult mai mult loc şi, în lipsa cutiei craniene,

ceva mai multă libertate de mişcare –

nevraxul s-ar mai elibera şi el de prelucrat atâta informaţie

şi generat atât de multe răspunsuri.

Nu ar mai fi apoi nevoie de nicio coloană vertebrală

şi, la urma urmei, la ce bun atâta homeostazie

dacă deja am distrus dinadins echilibrul?

 

Ideile s-ar antrena mai bine în pelvis, ca-ntr-un bazin olimpic,

şi ar creşte nestingherite, supravegheate numai de sacral

(în pâlnie, oricum e mult mai pe gustul meu)

şi nici n-ar mai avea nevoie de sinapse,

pentru că ar urma actualul traiect digestiv.

 

Cavitatea bucală mi-ar mesteca gândurile

dimpreună cu nişte carbohidraţi de soi,

iar cu puţină salivă s-ar omogeniza

cât să nu-mi rănească esofagul

şi pac! cu mintea în stomac.

 

De sucurile gastrice scapă numai gândurile care trebuie,

apoi duodenul mai neutralizează şi el din aciditate

ca nu carecumva să rămână vreunul mai ascuţit

să se poticnească prin jejun

şi să împiedice apoi absorbţia nutrienţilor intelectuali buni.

Gândurile păcătoase sunt dirijate imediat către ficat

şi, cel mai important, cele cu adevărat nocive

– pe care n-au reuşit să le distrugă nici glandele anexe –

ar fi mult mai aproape de anus.

 

Mai fac două trei abdomene

şi imediat obţin un pyramidalis de invidiat,

în care să-mi pot păstra ideile politice în stare de veghe.

 

Îmi refac timpanul şi-l trag peste pleoape,

ca atunci când închid ochii să aud mai bine

– inima parcă aş lăsa-o totuşi la locul ei,

singură în torace numai cu plămânii –

aer voi trage prin urechi

şi-l voi expira prin degetul mic

(deja asta nici nu mai e aşa important).

 

Astfel, capul ar rămâne liber pentru visare

şi nici n-ar mai avea nevoie să meargă la salon

să se mai ascundă după vreo buclă

sau împletitură mai sofisticată.

Mă voi îndrăgosti cu capul sternului

şi voi iubi numai cu plămânii,

care nu s-au opintit niciodată

în reverul vreunei clavicule.

– poate doar proximitatea esofagului să-i deranjeze un pic,

când înghit gânduri mai delicate -.