Month: November 2016

  • ODĂ AGATÂRŞULUI

      Căta-te-am până la origini, Popor român nevinovat, Că prea-mi suna fără paragini Trecutul nostru romanţat… Prea-ţi curge vinul mult prin vene Şi mintea-n ceaţă-ţi stă, mi-am zis Că nu ai fi putut, măi nene, Să nu te-nchini la Dionis!… Deşi tarlaua e fertilă Şi aerul e prospeţel Şi observaţia-i facilă Că nu vrei să…

  • SIMPLU

      Sunt un om simplu, într-o carcasă oarecare, mulată perfect pe forma vidului ce-mi înveleşte sufletul franc, un element pur – sau poate patru omogene, dintr-un singur fel de materie – .   Sunt complet lipsit de podoabe – m-au lăsat neornat din născare, plămădit cu mijloace rudimentare şi aspiraţii primare, într-un gest elementar –…

  • „SELFIE” SAU CUM ANUME SUNTEM PRIVAŢI DE LIBERTATE

    Două zile de Festival “Multiart pentru Deţinuţi – Descătuşare prin cultură”, aflat anul acesta la a VIII-a ediţie. Voi reveni asupra evenimentului organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în colaborare cu Teatrul Nottara din Bucureşti, care merită dezbătut mai pe larg şi care încă nu s-a încheiat. Acum vreau doar să împărtăşesc o stare emoţională,…

  • SSST!…

    Daţi-mi puţină linişte, un toc şi o călimară cu cerneală albă, să-mi desenez o claviculă vulnerabilă de-a lungul şirei strâmbe a spinării, ca să acopere toate zgomotele ce se înghesuie să iasă pe-afară. Se făcea că, dinăntru, un ochi uriaş care nu mai putea să privească îşi închidea încet pleoapa îndreptată către lume, fără să…

  • VANDALUL. Unteatru.

      În fiecare dintre noi zace ascuns un vandal şi un vandalizat. Diferă doar victima sau călăul, tipul de distrugere pe care-l alegem sau ne este dat, locul şi momentul în care se comite actul necuvenit. “De ce”-ul e al tuturor, “cum”-ul e personal. În 2014, “Vandalul” a reprezentat debutul dramaturgic al actorului american Hamish…

  • NOTE DE SUB-SOL

      Prolog cu venele căscate pe podeaua de frunze. Scena e prea strâmtă ca să încapă în ea tot decorul, mai bine mai spargem din vitralii – s-o fi necăjit că a rămas în afara zidurilor sau doar mi-a murit în război[1] -.   Sunt pleoape prin care nu vrei să mai priveşti niciodată. Când…

  • RUGI

      Trezit de muezin în tânguiri Ori clopote din alte-orânduiri Neîncetat mă rog, în felul meu, În linişte, la orice Dumnezeu.   Pe la răspântii, întru închinare, Ridic privirea-n sus a implorare. Nu-mi trebuie nici cruci şi nici icoane, Să-mi potolească nesfârşita foame   De mulţumire, slavă sau dorinţă, Primite cu atâta suferinţă. Nu-s multe…