„Pe jumătate cântec”. În rest poezie. Grea. Apăsătoare. Din categoria #metoo.
Așa a ieșit textul dramatic al Cristei Bilciu, în urmă cu doi ani. Dintr-o depresie personală și teatrală. Întoarsă acasă, la Târgu-Mureș, după 10 ani de București, sub impresia puternică a unui moment în care s-a simțit la un pas de ratare și a tristeții cu care se raportează la artiștii ce amână să-și împlinească destinul, așteptându-și șansa uneori toată viața, a găsit brusc curajul necesar să-l aștearnă.
„Am început să-l scriu la întâmplare, fără nicio idee, convinsă că genul dramatic este singurul gen literar cu care nu am nicio tangenţă, convinsă că oricum înşir prea multe cuvinte ca să mai rămână şi loc de acţiune. În fine, textul curgea aproape fără mine. Ce e ciudat e că vorbele şi ideile ţâşneau din mine tare ordonate, aproape că nu am avut cuvinte tăiate sau fraze rescrise ulterior, textul avea o melodie a lui, ca o poezie”, se confesează Crista.
A câştigat cu acest text concursul de dramaturgie de la Gala Star 2015, la Bacău, unde nu i s-a pus în scenă spectacolul. A ținut să-l facă așa cum și l-a imaginat în timp ce l-a scris, special pentru Anda Saltelechi, actrița împreună cu care plecase din Târgu Mureș în urmă cu un deceniu să cucerească scena Capitalei.
Și bine a făcut.
L-a repetat cu Anda la telefon, ore în şir, din Târgu-Mureș, apoi în clandestinitate la Bucureşti, în şoaptă, în mansarda Andei (unde a locuit pe ascuns, pentru că gazda nu-i permitea să primească vizite) și, în final, în studioul improvizat într-o încăpere din casa unei prietene, unde s-a născut acompaniamentul vizual al spectacolului. În total, un an de repetiții. Fără experienţă, fără bani, cu mijloace tehnice împrumutate. Teatru independent, curat, mai mult decât posibil.
Așa s-a născut Francesca. Personajul care pare că nu și-a dorit niciodată să fie fericit. O fetiță talentată, frumoasă, veselă, altruistă, al cărei mare vis este să cânte, ce trăiește și crește într-o familie modestă din provincie. Persecutată de tată. Marginalizată de colegi. Abuzată de străini. Urmând o cale inertă, care n-a fost niciodată a ei. Se educă, iubește, se căsătorește, divorțează, naște, se îmbolnăvește înainte de vreme. Un destin frânt la treizeci și ceva de ani. De imobilitate. De pasivitate. De lipsa de curaj.
Un spectacol despre ratare. La genul feminin. Ratarea care se construiește ca un puzzle, punând laolaltă piesele adunate de-a lungul vieții. Ale Francescăi din fiecare dintre noi. Pe care actrița Anda Saltelechi le așează cu mare pricepere una câte una, în nouă tablouri, la mai multe vârste, despre marile vise, temeri și întrebări ale existenței. O actriță care crește și se transformă odată cu personajul pe care-l interpretează, sub privirea șocată a spectatorului căruia i se construiește și devoalează imaginea completă. Un întreg trist „despre ce se întâmplă atunci când nu ai curajul să îţi urmezi visele şi te încurci în propria ta viaţă, ca într-o haină cu câteva numere prea mare. Despre cum ajunge viaţa netrăită să te roadă pe dinăuntru ca un cancer”.
Acesta ar fi firul roșu al poveștii Francescăi. Ca să nu fur spectatorului nimic din plăcerea descoperirii unui text altfel savuros, inteligent, bogat, plin de umor și de culoare. Susținut în același ton de o actriță minunată.
Două fete de toată isprava. De neratat.
„Pe jumătate cântec” este programat azi 28 octombrie, la ora 22.00, și mâine, 29 octombrie, la ora 21.00, la Sala Studio a Teatrului Odeon, în cadrul Festivalului Național de Teatru.
PE JUMĂTATE CÂNTEC
Producţie: Teatrul de Foc
Text şi regie: Crista Bilciu
Cu: Anda Saltelechi
Durată: 1h 10min
Luciana Antofi - eseuri teatrale 