SPOTS – TEOREMA ÎMPĂRȚIRII CU RESTURI

Când am început să ne divizăm

a fost nevoie de o operație prin care să stabilim

de câte ori un suflet se cuprinde în altul.

 

Le-am tras puțin, am luat o piatră de pe fiecare

și am aruncat cu grijă ceva pe ele

– cât să stea puțin laolaltă și să le crească “trup și”-ul -.

 

Cel vulnerabil, rămas cu celălalt la gură, a venit ușor la loc,

în timp ce al doilea s-a rupt și a fost vândut de viu.

Restul a fost foarte simplu.

 

Am reușit să demonstrăm că, oricare ar fi două suflete naturale,

există și sunt unice niște resturi ale lor, după oricare operație de împărțire

(câtul nu contează așa mult, important e „cum”-ul acestei divizări).

 

După un algoritm precis, se obține un rezultat întreg și un rest neîntreg,

dar e musai ca cele două suflete să aibă valori absolute,

să prezinte o inegalitate strictă și să aibă cel puțin un element întreg nenegativ.

 

Așa pot face demonstrația existenței și pe cea a unicității

tuturor părților din marele nostru tot

care rămân, evident, în afara celei care interesează.