PENTADĂ CU BUTADĂ ȘI TRIADĂ ȘI SUBTITLU LUNG

 (sau gânduri de sfadă

care nu vor să creadă în grămadă

sau să șadă la coadă

și se înnoadă să vadă

dacă o să cadă de pe balustradă

până le deznoadă vreo iscoadă)

 

De luni până vineri

(numai în jurul prânzului)

colecționez văpăi, vapori de bătăi de inimă și răsuflări întretăiate

pentru festinul de suflet din weekend.

 

Lunea pregătesc cu grijă antreuri,

niște pesmeți de năzuințe, probleme și metode de rezolvare

din fluturări de aripi de fluture și puf de păpădie prins în păr,

care vor fi servite pe pat de ouă de viermi de mătase lenevind.

 

Marțea e ziua supei

– o cremă ușoară de gânduri de primăvară,

numai din petale de gențiană,  pene de privighetoare și pețioluri lungi de nufăr –

pe care o păstrez la rece într-un termos violet cu triluri de mierlă.

 

Miercurea e rezervată felului principal:

visele cele mai îndrăznețe, coapte îndelung la cuptor,

din pete de gât de girafă, amestecate cu ierburi din mlaștini de hipopotami

și fildeș de elefant (pentru consistență)

cu garnitură de chibzuințe.

 

Joia iubesc să prepar desertul,

de obicei o budincă de fulgi de melancolie, îmbrățișări și săruturi,

cu semințe de speranță de vanilie și curaj de scorțișoară,

pentru aromă și îndrăzneală.

 

Vinerea culeg fructele

– pasiunii, mâniilor și pornirilor celor mai rușinoase din timpul săptămânii –

să fie proaspete sâmbătă dimineață,

când e gata coșul de picnic

și pornesc la drum de suflet,

pe caldarâm de cadre șaișpe pe nouă

ori unu la doi treișcinci

în sunet de gong

sau doar în foșnet subțire

de hârtie de tipar.