ȘARJA, BARJA ȘI BARILUL

– fabulă cu extensie –

 

Șarja, barja și barilul

în amurg s-au apucat

să măsoare și să-ncarce

o marjă cu fundul plat.

Vor să pună pe ea teme

de mirat și dezbătut,

într-o seară oarecare

numai bună de băut.

Șarja vrea s-o ardă iute

și s-o umple de rușine,

barja zice că e sor’sa

(s-o tratăm cum se cuvine),

iar barilul stă pe gânduri,

bea uischean și mustăcește,

știe sigur că doar dânsul

va decide ce-o privește.

Și se-ncumet să destrame

vraja care stă să cadă

de pe cele trei tabuuri

ce se-agață-n ambuscadă

de buze, de crac, de fese,

de plăcerile-omenești

și de-un sân ce se ițește

după iile-oltenești,

luând aminte că pudoarea

azvârlită-n sexul slab

cu tot ce se simte-n marjă

nu se-oprește-ntr-un prohab,

când începe să se miște

și se prinde a ofta

– sub rezerva că livrescu-i

opintit în „dumneata” -.

Șarja crede, din tranșee,

cu o mână sub furou,

că marja-i motorul diesel

pornit cu un demarou

și susține că-i profundă

când n-are destule coaie

să o certe că îi uită

fracul pe pian în baie…

Și mai trec câteva ceasuri

de bătut pasul pe loc,

doar paharele vremelnic

se-ntâlnesc într-un cioc-cioc,

și se-aruncă peste vorbe

câteva cuburi de gheață

ca să nu se-arate mâine

în măsura pentru greață…

 

Așa-i și la omenire,

ce renunță s-o măsoare

când se prinde cum că marja

este una de eroare.

 

 

EXTENSIE

(Scurt discurs despre cum să folosești în luna lui mai deșteptarea primăverii, misandria, tragedia umană, serile de weekend, sărbătorile legale și scuzele publice)

 

Cum nu mă pricep deloc să vorbesc despre minereu și combustibil,

am băgat în cuptorul metafizic doar fondantul posibil.

Nu-ncarc, nu prelucrez, nu pot să scot nimic din cuptor,

n-am cum să pretind că rezultă vreun metal lichid întru ajutor,

nici despre șarja sportivă ori cavalerească nu mai poate fi vorba,

au rămas doar sabia și lancea cu care inamicul a tăiat vorba,

carevasăzică mă-ntorc la o șarjă pur literară și-ncerc să justific

ridicolul situației pe care încă mai încerc s-o fructific,

încărcând-o pe-o barjă fără vreun fel de limită de greutate sau temă impusă,

ce-a-nghesuit americanii, China, discriminarea de gen și problema rusă,

în care m-am băgat poate numai să-mi testez măiestria

(ori să recunosc că m-am cam grăbit săptămâna trecută cu misandria).

Mărturisesc un păcat: despre șarjă și barjă e cam scurt meciul,

iar singurul lucru care mă fascinează la baril e o sută șaizeci-ul.

 

 

P.S.

Constatând oarecum că-n post scriptum stă forța ei toată,

promit să n-o mai adap cu Sauvignon Blanc după Chardonnay niciodată.

Poate-ar fi fost mai nimerită o strângere de mână, în marja de eroare,

între un mare inginer intrigat și un pretins poet oarecare.