Month: December 2019
-
Vindecarea prin tăcere sau rolul rolurilor în viață, pe scenă și în vis: „Persona”, metamorfozele unor conștiințe la Odeon
Curajul de a fi tu însuți. Dar și cutezanța de a te lăsa transformat de cei care chiar contează pentru tine. Desfăcuți fiecare în zeci de bucăți de puzzle care trebuie ținute laolaltă cu o mână de fier și pe care trebuie să le mai și faci să se potrivească. Recompunând o imagine în care…
-
Tăcerea mormântală sau dragoste și onestitate cu „Matilda și groparii” la Național
Tăcere. Grea, apăsătoare, care se așterne nemilos peste cel mai bine păstrat secret de familie al unei generații. Încuiat acum în casă, sub ferestrele ferecate, dincolo de ușa zăvorâtă de care se sprijină amenințător un capac de siciriu, semn că nu a fost încă dus la groapă. Doar dragostea îl poate scoate la iveală. Și…
-
GREȘIT (primul dintre soneți)
Într-o zi m-am îndrăgostit de un om care clar nu-mi venea deloc bine, avea sufletul prea larg la guler și zăvorul la poartă prea puțin tras pentru mine, irisul prea căprui, eșarfa un pic șifonată, obrazul cam opalin, complimentele vaste, puțin desuete, verbele prea la supin, pălăria cu boruri prea strâmte, parfumul cu mult…
-
Sare și piper peste familialul românesc: „Familia fără zahăr” de la Replika
Rufele murdare spălate în superba intimitate a familiei Replika. Veșmintele astea sută la sută românești, croite în formă de cruce dintr-o singură bucată de pânză, in sau borangic, care suportă acum doar dușul cu apă rece (mult sub temperatura normală a fiecărei celule a societății…) care nu te îmbată, ci doar curăță, fără balsamuri și…
-
Schreiben macht frei: „Schneider & Schuster” denunță istoria crudă a secolului XX
În lagărul cuvintelor noastre. Cele mai dure pe care le putem gândi sau rosti. Frică. Vină. Rușine. Ură. Crimă. Să recunoaștem totul. Sub tortura unor hohote de râs, în scris, sub semnătură. Scrisul care ne eliberează sau un altfel de Auschwitz al ultimului secol. Un lagăr de concentrare și exterminare a individului prin denunț și…
-
Gândurile surorilor Afrim în megafoanele Naționalului sau prima sută de ani cu trei surori
Oare cum arată tăcerea mâzgălită a unor oameni bolnavi de gânduri?… Strident. Dacă e să folosesc un singur cuvânt pentru cel mai recent spectacol montat de Radu Afrim pe scena Sălii Studio a Naționalului bucureștean: „Trei surori”- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov. Poezie pură. Dacă mi-ar fi permise două. O joacă nebună a…
-
Teama de eșec sau imponderabilitate printre lumile paralele: „In Event of Moone Disaster” la unteatru
Mereu o singură șansă. Mereu o singură scăpare. O singură eroare umană și gata, totul e pierdut… Și dacă putem încerca din nou?… Sau în altă parte?… Ce și unde reparăm?… Într-o existență guvernată de teama de greșeală și de disperarea de a nu rata fericirea, moștenite, învățate și cultivate continuu, suntem împinși tot mai…
-
IиVERSURI (sau în versuri despre cum mi-ai mucit sințile)
Cu albatros de aripi o dinăuntru pe inimă zboară, să lea de deac bolii ce-ncet într-un giulgiu-o-nfășoară, unsă cu miere de tâmple amare pe migdale cărunte, rezemând zborul ei cafeniu pe o stele de frunte. Urcată și-mpinsă încet într-un tren de vagon pe o fale cerată, stau să-i hac de vină visului prin…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 