Month: May 2022
-
N-am știut cum să-ți spun mai rămâi: „DISCO ’89: Cele 7 morți ale Mihaelei Runceanu” la Apolo 111
„De-ar fi să vii”. Unul dintre cele mai cunoscute cântece ale Mihaelei Runceanu. Care a sunat obsesiv în urechile românilor puțin înainte de revoluția din 1989, după moartea surprinzătoare a artistei, în condiții suspecte, la doar 34 de ani. Caz care a făcut mare vâlvă „în șoaptă” la vremea respectivă, fiind probabil cel mai mediatizat…
-
Viața de dincolo de viață, the switch to REC: „Sara/Mara”. La Apollo 111.
„Sara/Mara”. Sau de-a râsu’/plânsu’ despre noul normal/anormal. Live. Online. La doar o literă distanță, alt destin, altă poveste pentru o altă nevoie a noastră din aceeași realitate. Atât de ușor de înlocuit. O mică poveste cutremurătoare despre culise. Despre noul spectacol al existenței. Despre viața din spatele vieții care se lasă anume văzută. Dezvăluită. Filmată.…
-
Fiica lui Stalin în proces deschis în mica sală de judecată unteatru: „Aici Moscova”
Catinca Drăgănescu dixit: „Aici Moscova! ”. Inconfundabila voce a lui Levitan tună a priori, doar de pe afiș, în micuța sală unteatru. Numai să capteze atenția. Pe scenă, boxa acuzațiilor cvasi-moscovite la adresa Svetlanei Allilueva (a unei excelente Nicoleta Lefter), unica fiică a lui Stalin, în jurul căreia se aude precis ecoul ciocanului Judecătorului universal,…
-
Natură-Rață-Moarte. „The Duck Variations – Variațiuni pe tema raței” la Teatrul Mic
Mijesc zorii unei noi zile din care se aude clar: duck-duck!… Hai la privit de păsări! Cum altfel să încercăm să înțelegem secretul zborului?… Poate e numai o poveste despre vechii greci care ne-a fost citită în copilărie. Sau poate e toată înțelepciunea pe care ne-o asigură viața, doar trăind-o, pe care căutăm apoi s-o…
-
La micul dejun și la prânz mă descurc eu cu dușmanii, ferește-mă, Doamne, de… „Cină cu prieteni”. Sau doi plus doi egal trei. La Bulandra.
Un zâmbet larg, fals, înfipt precis în spuma de lapte ce râde într-o inimioară în ceașca de cafea, lângă croissantul cu unt cu care îți începi ziua, la o conversație politicoasă. După niște ore de muncă, alt zâmbet la un prânz copios pe o terasă din centrul orașului îți va asigura energia necesară să-ți duci…
-
Punct ochit, punct lovit: „Pescărușul“ în poligonul de trageri al lui Eugen Jebeleanu. R.I.P., TNB!
Cehov nu privește în gol. De șnurul ochelarilor fără brațe legat de lentila dreaptă, brand new vision, stă atârnat demult laserul căutăturii scrutătoare, pusă dinadins deoparte, către oamenii acestui secol. El decupează abil sticla, eliberată de strânsoarea privirii prin dioptriile cu care s-a obișnuit atât de multă vreme ochiul, păcălit mereu de minciunile sfruntate aruncate…
-
Vlad Massaci, arcuș și pizzicato pentru Turgheniev și orchestră: „Părinți și copii”, concert pentru coarde sensibile la TNB
Vlad Massaci în concert teatral cu „Părinți și copii” în cea mai nouă premieră de pe scena Mare a Naționalului bucureștean. O mână care trage priceput arcușul peste corzile unui violoncel teatral de mileniul trei, cu o octavă mai sus decât contrabasul literar rus care i-a dat tonul în urmă cu un secol și jumătate.…
-
Despre deAjunsul de a fi, despre neAjunsul de A fi femeie: cu A de la „CassandrA”. La Apollo 111.
CassandrA. Începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor dintr-o poveste fără de sfârșit. Un punct magic pe drumul de la A la A care trece obligatoriu prin A. Din „A fi femeie”. Un morfem dintr-un mod nepersonal fără de care infinitivul existenței nu ar fi posibil. Și nici genul astfel născut. Și niciun verb care să-i pună…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 