Month: November 2022
-
Împrăștiate în tăcere de Radu Nica prin labirintul iubirii: „Lacrimile amare ale Petrei von Kant” la Sfântu Gheorghe
Lacrimi nerostite. Ale dorinței. Ale trebuinței. Ale conștientizării. Ale suferinței. Ale neîmpărtășirii. Ale respingerii. Ale acceptării. Ale necondiționării. Ritmuri de emoție, înduioșare și durere, un plâns aproape inițiatic, în surdină, în întuneric, în solitudine, departe de ochii curioși ai lumii, lipsite de jălanie și bocete patetice, lacrimi bolnave, de durere profundă, pline de demnitate, țâșnite…
-
Hope is a dangerous thing for a woman like me to have!… AntigonaApp: „Pata oarbă” sau irisul căscat în orbita ochiului scos al lui Oedip
Feeling cool, celebrating theater, attending FNT. Poate că Antigona lui Andrei Măjeri coborâtă din filosofie are dreptate. Poate că Lumea e doar schița rudimentară a vreunui zeu copilăros care a abandonat-o la jumătatea creației, rușinat de execuția deficientă, un zeu subaltern de care zeii superiori se amuză, luând peste picior producția lui confuză care poate…
-
Boxing me softly. Un croșeu de catifea în plexul plin de sânge al violenței: „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi.”
Lumea ca ring de box. Arenă pentru o luptă nesfârșită. Cu viața, cu dragostea, cu lumina, cu teama, cu deznădejdea, cu boala, cu supraviețuirea, cu moartea. Cu ceilalți și cu noi înșine. Se pariază, se râde, se plânge, se disperă, se pariază din nou, se moare, se ridică miza. Greu să cazi, greu și să…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 