Month: May 2023
-
Colț irlandez cu nefericire, moarte, umor negru și whisky:„VESTUL SINGURATIC”. Aproape un deceniu de înjurături teatrale sublime la Nottara.
„− Super parohie ai părinte!… Unul și-a omorât nevasta cu târnăcopul dat la scufie, alta i-a scos lu’ mă-sa creierii cu vătraiul… și tu stai la taclale cu ei… Am auzit că Cetățeanul care-l reprezinți e mai tare ca poliția și tribunalul… – Și eu am auzit la fel, dar cred că n-am auzit bine!……
-
Sfârșitul se află în început și în același timp totul continuă: „Sfârșit de partidă”. Cu Mihai Măniuțiu la „Tony Bulandra”.
„− La ce e bună comedia asta în fiecare zi? − Rutina. Nu se știe niciodată. − Noaptea trecută m-am uitat în pieptul meu. Era în el o bubă mare. − Ți-ai văzut inima. ” Răzvan Vasilescu și Marius Bodochi. Hamm și Clov, zic. Păzind frigiderele în care au fost vârâți Nagg (Corneliu Jipa) și…
-
Omega 5, hip-hop teatral tip South Park pentru Mama-Oraș: „Un Basm Urban”. La Metropolis
Urbea gravidă. Lăsată cu burta la gură de cine știe ce derbedei care au înghesuit-o din nou prin colțurile cartierelor mărginașe, azvârlindu-i iarăși plozii pe străzile doldora de copii nefericiți, nedoriți, neîntrebați, în căutarea unui cămin care să le aline scâncetul. Așa încep unele povești de viață ale oamenilor din oraș, fie el și fictiv,…
-
E mai ușor să construiești un copil puternic decât să repari un matur stricat: „Nu vorbim despre asta”. La Odeon.
Ce se întâmplă după ce dansezi mult cu cineva? Viața, asta se întâmplă. O viață ideală, desenată în pași de dans, prinși în balans în cretă colorată pe asfaltul din fața blocului încă de la vârsta copilăriei, pe obrazul căreia maturitatea se va îngriji să aplice plasturii potriviți spre a nu lăsa să se vadă…
-
Adolescența naște pui vii și îi hrănește cu traume de Crăciun: Silent Night „PUNK ROCK”. La Excelsior.
All is calm, all is bright!… Furibund, violent, macabru. O sângerare publică a unui Crăciun ce nu-și mai găsește liniștea în Noaptea Sfântă, împroșcată cu rușinea unei tragedii pe care nimeni și nimic nu a prevestit-o. Un strigăt apăsat în acorduri rock într-o zgomotoasă explozie de energie a unei răni vii, purulentă, crescută netulburat la…
-
Alb pe alb. Cântec de iubire din pieptul credinței: Cristina Juncu „Agnes, aleasa lui Dumnezeu”. La Nottara.
Un pat alb, străjuit la căpătâi de o cruce luminoasă. La celălalt capăt un scaun pe care Agnes își așteaptă cuminte, în semiîntuneric, judecata divină. Înainte să înalțe către Dumnezeu următoarea rugă, împărtășită nestingherit cu publicul teatrului Nottara care o iscodește curios de jur împrejur, în timp ce-și caută cu oarece sfială locul în această…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 