Cu bocancii prin camera și prin creierul adolescenților.
Sau 11 tineri talentați, înmulțit cu 86 de miliarde de neuroni (câți există în creierul unui adolescent), cu foarte mult curaj și fără nicio limită, care fac toate conexiunile necesare ca să ne strige verde-n față cele mai nerostite adevăruri, la ora la care între generații se ridică amenințător celebra graniță de care ne plângem cu toții, într-o explozie de bucurie și emoții tulburătoare, ne(Recomandat!) pentru amatorii de lacrimi.
Fără nicio exagerare, veți vărsa din plin. Nu, nu doar de râs!…
Așa arată o serbare emoțională a celei mai frumoase vârste făurită de o mână de tineri actori, aparent o însăilare de exerciții teatrale diverse într-un spectacol școlar de curtea liceului, numai bună de agățat la reverul hainelor noi ale teatrului. Dospit, copt și născut la Acting up, crescut cu săli pline la Metropolis și proaspăt intrat în repertoriul Teatrului Independent Luceafărul cu un look super-fresh, „Brainstorm. Partea I.” este un spectacol colorat și antrenant, unul dintre cele mai frumoase portrete care i s-ar fi putut zugrăvi adoloscenței. Sau genul de spectacol născut din entuziasm și austeritate și îmbrăcat abil în energie și emoție.
Camera adolescenței.
Interiorul unui cub uriaș, ridicat în scenă de scenografa arh. Ana-Maria Mănăilă doar prin câteva linii luminoase care îi schițează scheletul, încercând să stabilească simbolic granițele intimității ce urmează a fi întruna călcate. De bocancii plini de noroaiele traumelor dobândite de celelalte vârste încă din vremea copilăriei, când alți bocanci au călcat aceleași granițe, atunci ale lor, făcându-se că nu le observă. Prevăzut (tot din linii luminoase) cu o ușă pe care mulți o vor ignora cu bună știință, dacă n-o vor fi trântit-o teatral înainte, și asta numai și numai dacă nu a fost deja scoasă din țâțâni (!), în numele unei educații autoritare care se impune fără discuții acestor răzvrătiți ai vieții.
Înarmați doar cu câte o cutie în care se ascund deștept cele câteva obiecte personale ale personajelor lor (adolescenți între 15 și 18 ani), cei 11 actori reușesc să scoată de acolo toate argumentele necesare spumoasei lor pledoarii, strecurată deștept în textele dramatice pe care le-au avut la dispoziție printre gesturi, muzică și dans, îmbogățite consistent de observații din experiențele personale care au transformat scenariul dramatic odată cu creșterea spectacolului, tălmăcite tandru, într-un confesional pestriț, răstit cu multă vervă, cum îi șade bine unei adolescențe care se respectă, mai ales că tot ei sunt părinții adolescenților cu pricina și își mai și servesc încrucișat replici care asigură dinamic trecerea prin subtemele spectacolului în ambele tabere (cele două generații puse dinadins în conflict).
START REC.
Și ușa camerei Adolescenței se deschide pentru scurte prezentări.
Andrei Marius Barbue un Patrick fără astâmpăr, cel mai micuț dintre ei, trapperul grupului (foarte simpatic în rolul tatălui, Pavel Mitrică, mecanicul auto(suficient!) care-ți aduce zâmbetul pe buze). Vlad Lință e Denis, un tocilar convingător de nota 10, multipremiat și medaliat la matematică și la șah, dar și un gamer cu multe ore de gameplay la activ, campion la World of Warcraft, un freak social proaspăt descoperitor de șmioacă (!) și preparator de rețete de agățat doamne și domnișoare. Vladimir Purdel e un Filip jovial, și el obsedat de gaming, bagă masiv FIFA, Assassin’s Creed, League of legends, ba chiar ar putea deveni campion dacă mama lui (delicios în rolul acesteia, maniacă în privința curățeniei) nu i-ar îngreuna ascensiunea când îi mai scoate calculatorul din priză (!). Daria Pentelie esteIsabel (sau Isa), fiica unei life coach prețioase și simandicoase, face teatru, canto și dans și e super îndrăgostită deTimothée Chalamet (cu care-și construiește naiv viitorul în chip adolescentin), vinde cosmetice și cărți de vrăji prin testimonial video (!). Eduard Chimace un român jumate neamț din Berceni, posesorul unei impresionante colecții de sneakers Jordan; asta când nu o joacă pe Jena Schuster, mama lui vulnerabilă și cochetă, o prezență elegantă și candidă (parcă cea mai casantă dintre adulți). Lorena Luchian reușește o savuroasăMedeea, adolescenta băiețoasă cu mâna lungă (de care se lipesc toți cerceii!), pasionată de muzică (de toate genurile), fotbal și autografe, asta când nu combate ferm în rolul mamei din Pașcani, secretară la Apaca și mare jucătoare de Candy crash și table. Jawad Shahbazimoghadam și Yasmin Petroșanu sunt petele de culoare ale spectacolului, nu numai pentru că originea lor nu este română, ci pentru că elementele din culturile din care provin îmbogățesc și încheie rotund universalul poveștilor adolescenței, aceleași peste tot în lume. Yasmin Petroșanu este Zahia, născută în Kenya, crescută în Dubai și venită la studii în România, mare amatoare de lacrimi (!), esoterism și astrologie (să n-o atacați energetic că-i deranjați chakrele!), fiica unei femei exotice, Kadijha Deatcu, pasionată de bucătăria Jamilei și previziunile lui Netty Sandu, care prelungește savuros preocupările și colecțiile fetei (yoga, lumânerele și bețișoare parfumate, palo santo etc.). Jawad Shahbazimoghadam e Tahmasebi Shahim Mehdad Ionuț Cristian (!), un puști șturlubatic care a repetat de câteva ori clasa a noua după ce a pierdut toți banii la pariuri (exploatează lingvistico-emoțional originea lui musulmană iraniană și limba farsi, aducând colorat argumente exploatate teatral din conflictul cu părinții, bine susținute apoi când trece în rolul tatălui).
David Mandache, Claudiu zis Chewbacca, cel mai păros dintre ei (!), este adolescentul de ieri rămas fără ușă când părinții au crezut că se droghează (cu creatină și proteină!) și adultul de azi (Marius Pop, tatăl casnic preocupat de bancuri și grădinărit) care-i incită pe ceilalți părinți să facă același lucru (!) cu ușa camerei copiilor lor!… Pe care-o mai prinde doar muzical în țâțâni uneori Daniel Stănciucu, aici Ovidiu, un DJ un pic mai altfel (!).
Peste toți și toate dirijează didactico-pedagogic Diana Mănăilă, amfitrionul spectacolului și adolescenta în rolul Elisei, cea mai mare dintre ei, singura majoră, inventatoarea de ascunzători pentru tot felul de secrete și de note pentru băieți (!), mama stomatolog care scrie nuvele enigmatice și dorește să implementeze metode alternative de învățare din vest.
Ei se prezintă fără rușine, într-un spectacol despre ei și despre ce se întâmplă în creierul lor, ca niște liceeni surprinși în curtea liceului făcând mișto unul de altul și de pubertățile din dotare, după ce au descoperit mirați câteva explicații științifice despre activitatea neuronală specifică vârstei și ne invită să ne dăm și noi cu părerea.
Uitați-vă la noi!
Asta strigă cu toții prin toți porii, cu talent, cu umor, cu multă energie, punând la bătaie importante calități de interpretare numai bune de studiat, încrucișând abil povești copil-părinte care dau buzna unii peste alții, cerând ordine și curățenie în camerele inimilor și sufletelor lor, într-un război deschis între cine pe cine-a făcut și cine pe cine are să omoare. Adolescența asta a lor râde mult, țipă, plânge, dansează, enervează, destinde, se desface în bucăți, se recompune, se zvârcolește, iese în față, se retrage, revine cu noi și noi măști pentru a ne arăta alte și alte fețe ale acestei blamate vârste, de sub bucuria nedisimulată de a trage concluzii. O adolescență care-și forțează mereu limitele și testează tot ce e interzis numai pentru că poate, călcând limitele și, împreună cu ele, cordonul ombilical niciodată tăiat, căruia-i va fi răsplătită suferința mai târziu, într-un pahar cu apă dus cu responsabilitate către o bătrânețe căreia nu ai cum să nu-i rămâi dator.
Pentru că adolescența asta are să crească mare și va uita la rândul ei să-și mai aducă aminte, prinsă între amenințări moștenite ori proaspăt frământate printre griji și nevoi pentru propriile odrasle cărora nu le vor decât binele, transmițând în direct traumele pe canalele lor de tik tok și rețelele rămase deschise pentru intruziuni și judecăți dintre cele mai diverse, terfelind și în chipuri noi intimitatea (vorbesc despre hate, bullying, tinker unboxing, mentenanță spirituală, girlboss energy, importanța autoapărării, outfit și câte și mai câte altele) numai ca să actualizeze conflictul pre limba noilor generații. Fragmentat și pestriț, ca o șaorma cu de toate savurată într-o sală de gym a minții, care enervează fără să te zgârâie și te conduce precis către lacrimi.
O postședință cu părinții despre încredere, acceptare, rușine și mândrie, despre căutare și despre descoperiri, despre alegeri și respectarea lor, o forfotă a unor oameni ce trăiesc unii cu alții încercând să se cunoască și să învețe să vorbească unul cu altul. Cât să nu simtă că greșesc, că nu sunt de ajuns, că sunt singuri și că nu au curaj să spună că îi doare. Prin cuvinte care lovesc sau doar prin cuvinte care lipsesc, verigi slabe ale unui lanț de iubire, prinzându-se unul pe altul întru susținere și încurajare într-un trenuleț al amintirilor (foarte emoționantă scena!) pline de trauma care merită întotdeauna o îmbrățișare. De la părinți mândri, părinți tăcuți, părinți severi, părinți-identitate, părinți plecați, părinți rămași singuri, părinți-eroi, părinți războinici, părinți visători, GPS-uri pentru suflete din sufletele lor, străduindu-se să afle o cale de mijloc și să se pregătească împreună pentru lupta cu zmeul și întâlnirea cu omul spân.
O gură, o dușcă, un fum de „tu îmi spui, eu îți spun”.
STOP REC.
P.S.
Don t worry, tu nu ești așa.
Tu ești tu.
What the fuck la toată lumea!
„Brainstorm. Partea I.”, adaptare după Ned Glasier, Emily Lim și Company Three
Sala Luceafărul
Regia: George Lepădatu
Scenografia: arh. Ana-Maria Mănăilă
Coregrafia: David Mandache
Sound design: Daniel Stănciucu
Asistent regie: Diana Mănăilă
Grafică: Eugen Munteanu
Concept LED: Matei Reu
Foto: Andrei Gîndac
Voci: Eden Dovlecioica, Ștefan Vasile
DISTRIBUȚIE:
Adolescenți/părinți: Andrei Marius Barbu, Eduard Chimac / Sven Răducanu, Vlad Lință, Lorena Luchian, David Mandache, Diana Mănăilă, Daria Pentelie, Yasmin Petroșanu, Vladimir Purdel, Jawad Shahbazimoghadam, Daniel Stănciucu
Luciana Antofi - eseuri teatrale 
Leave a comment