Despre bucurie și iubire împrumutată:   „Zaharașka și Zăpada Uitată”. La Teatrul de Artă.

Zaharașka s-a trezit într-o zi și și-a spus: oare unde s-o fi dus zăpada când s-a dus?!…

Nu e doar o poveste cu păpuși, ci o aventură cu plante, animale, melci și fluturi ghiduși.

Care suferă împreună că nu mai ninge și nu mai plouă de-o vreme bună.

Ei, și ce-o fi așa mare scofală cu încălzirea asta globală?!…

Asta se-ntreabă iarna oamenii în tricouri pe stradă, care se bucură că nu mai este zăpadă, fără să se preocupe ce înseamnă asta pentru Zaharașka (și gașca). Un suflet de copac groaznic amenințat cu uscarea, dacă oamenii se vor mulțumi cu uitarea. De ploaie, de zăpadă și de orice fel de apă, care nu le mai curge nici măcar de sub pleoapă…

Așa că le face o invitație în tridimensional tuturor copiilor închiși în virtual, copii cu multe încăpățânări și toane de la ochișorii pironiți în ecrane. Îi cheamă înapoi la v-ați ascunselea, prinselea sau sticluța cu otravă și la tot felul de jocuri care încă-i mai pot salva de atitudinea asta bolnavă, nu doar pe ei, ci și pe părinți și bunici care le pun în brațe de mici tablete colorate cu cele mai nepăsătoare desene animate. Adunați de caniculă neapărat sub câte un aparat de aer condiționat, uitând încă o tură de o binefăcătoare plimbare prin natură, unde s-ar întâlni fiece neastâmpărat măcar cu un suflet de copac îngrijorat!…

Piua!!!

Înapoi la vremuri în care oamenii știau să aprecieze timpul, iar natura era cea mai bună prietenă a lor. Nu se bucurau că nu ninge și nu plouă și toate lucrurile din lume erau în echilibru. Bunicii citeau cărți cu povești din scoarță-n scoarță (fără să amenințe scoarța vreunui pom!), ariciul încă mai putea să doarmă și niciun suflet de copac nu se punea la suferit și suspinat… Și nu trebuia să plece-n aventură cu un deltaplan (după cel mai elaboat plan) spre ținuturi îndepărtate, pe unde s-or fi pierdut zăpezile uitate!…

Zaharașka nu e doar un nevăzut suflet de copac tare îngrijorat, este o energie extraordinară pe care două suflete minunate de copil, foarte talentatele actrițe-păpușărese Ana Craciun-Lambru și Lavinia Pop-Coman, o pun în slujba unei idei minunate devenită vrajă teatrală, prin care responsabilizează suflețelele celor mai mici spectatori (dar și pe cele mature care-i însoțesc în sala de teatru). Printr-o poveste năstrușnică și inteligentă, plină de umor și voie bună, impecabilă vizual și narativ, în care cele două artiste, vârâte în costume inspirate care întregesc valoarea poveștii construită cu cele mai dibace patru mâini, ridică sub ochii curioși ai copiilor o lume frumoasă, plină de simboluri și sensuri, cu personaje fermecătoare, replici inteligente și ingenioase jocuri de cuvinte, educative și originale, mângâiate și puse în valoare de acorduri muzicale răscolitoare (muzica originală e semnată de Jonny Easton și Andrei Midișan) și lumini (și umbre!) fascinante (Alexandru Gârjoabă este responsabil de light design și sound design).

Un spectacol excepțional care pune zâmbete pe chipurile celor mici, dar îi pune în același tmp pe gânduri, primiți generos de artiste după spectacol în laboratorul lor de creație, unde le explică răbdătoare nu doar cum funcționează magia din spatele spectacolului, dar și cât de importante sunt jocul și natura pentru viața, sănătatea și viitorul lor. Și al planetei noastre.

Alături de Zaharașka, ea însăși o poveste de păpușă care onorează numele celui care a asistat la crearea ei (s-a născut în atelierul maestrului păpușar rus Vladimir Zakharov, cunoscut sub numele de Papa Geppetto, pe care Lavinia Pop Coman l-a descoperit online – recomand pe YouTube, seria lui de filmulețe care spun povestea nașterii unei păpuși, „Story of one doll” -, l-a contactat și l-a vizitat în teatru lui din Tomsk, unde primea studenți în rezidență artistică și îi învăța să construiască astfel de păpuși și unde păpușara noastră a descoperit și desenele animate cu Cheburashka).

Așa s-a născut Zaharașka, sufletul de copac care le vorbește cu atâta drag astăzi celor mai mici spectatori români.

Într-un spectacol de neratat pentru pitici, părinți și bunici.

„Zaharașka și Zăpada Uitată” de Ana Crăciun Lambru

Teatrul de Artă & Free Puppet Theatre 

Regia, decorul, coregrafia și interpretarea: Ana Craciun-Lambru, Lavinia Pop-Coman

Asistent producție decor: Mihai Mihăescu

Costumele: Atelier Concentric

Muzica originală: Jonny Easton și Andrei Midișan

Light design și Sound design: Alexandru Gârjoabă

Foto: Carla-Maria Rădulescu, Luciana Antofi

Producător: Asociația Teatrul de Artă București

---

Durata: 1h

Vârsta recomandată: 3+