Category: ESEURI TEATRALE
-
Strigătul de disperare al școlii românești cu și fără „Limite”. La Replika.
Ai luat un 4 la Română pentru că nu ți-ai făcut tema… Fix în ziua când ți s-a rupt tricoul și au râs colegii de tine… După ce la ora de sport profesorul te-a avertizat că nu știe dacă vei putea lua notă de trecere la proba de rezistență de săptămâna viitoare… Și diriginta te-a…
-
Din cearcănul ochiului care privește spre moarte: „Dansul Delhi“ în clinica lui Radu Afrim
Sunt un om bogat, dar infinit mai trist. Cu fiecare om care trece prin mine, cu toate comorile și tristețile lui. Dar sunt un om tot mai viu, cu toată moartea cu care sunt datoare. Cu fiecare ființă vie care trece prin mine, cu tot sfârșitul pe care la rându-i îl are de restituit ordinii…
-
Despre ce vorbim când vorbim „Despre tandreţe” la Teatrul Dramaturgilor
Să iubești și să fii iubit. Să trăiești o stare de fericire continuă. Și să o demonstrezi fără încetare. O datorie sfântă față de societate, dacă mai vrei să exiști azi ca individ. Dar nu, nu iubire delicată și adevărată, în care să se amestece bucuria cu furia și tristețile, melancolia cu suferințele ori speranța…
-
Strigătul lui Brâncuși din burta peștelui cel mare: Iona lui Gábor Tompa, prizonierul infinitului care și-a găsit un Echo
Singur. Atât de singur că te părăsește până și ecoul. În sufletul gol, departe de toți și de toate. Făr’ de-nceput și fără vreun sfârșit previzibil. Dornic doar să afli. Să știi de unde vii și încotro te îndrepți. Dar mai ales pe unde vrei s-o apuci ca să ajungi Acolo. Nu se știe unde,…
-
Doar o oră despre nefericirea de o viață: „Before breakfast”- un spectacol despre laolalta unui neîmpreună
Tăcerea. Cel mai greu de suportat act de comunicare între doi oameni. Mai ales între doi oameni care au fost odată unul. Și din care n-a mai rămas niciunul, pentru că s-au șters, din greșeală, unul pe celălalt, fără posibilitatea de a se mai desena vreodată. Pentru că nu-și mai aduc aminte sentimentul care i-a…
-
Corporealitate sau umanul strivit de vremuri: Cataclisma Andreei Gavriliu la unteatru
În urmă cu mulți ani, un prieten drag îmi scria despre cum, uneori, indiferent în ce poziție ar sta trupul, sufletul cade în genunchi. De multe ori de atunci mi-am imaginat căderea asta ca pe o sfâșiere trupească, pe care nu o vezi privind la corpul cu pricina, ci cu un singur ochi, când îl…
-
Răzbunarea unui 10 august al celor 8 raduiacobini: Bad talks la unteatru
Meciul: Radu-Iacoban. Scor: 8-1. Sau 1-8. Un act de curaj. În opt tablouri. Cu opt povești plauzibile. Care se nasc în spatele a opt paravane. Sau opt ecrane de proiecție. Pentru cele opt personaje invitate la masa dezbaterii, să prezinte opt perspective diferite asupra unei situații ipotetice. Din ea se nasc opt adevăruri care se…
-
Dreptul la carne, dar nu și la sângele creștin: Neguțătorul evreu din Veneția controverselor antisemite, botezat creștinește la TNB
„Neguţătorul din Veneţia”, repetiții „Neguţătorul din Veneţia” a lui Shakespeare – o piesă antisemită? Montarea recentă de la Naționalul bucureștean – un spectacol antisemit? Nu cred că Veneția lui Morfov se vrea un Judenrein, așa cum nici cea a lui Shakespeare nu cred să se fi revendicat. Deși nu era deloc străin de ideile…
-
DansActorii lui Gigi Căciuleanu, pescăruși-bufon pe acoperișul Naționalului: ON THE (p)ROOF
Cum poți să-ți imaginezi o Introfugă. Un Giumbușglonț. O Zvîrlucitelniță. Un Titirezache. O Căzutcîșă. Un Ricoșluc. Un Învîrtișag. Sau măcar o Zburătăcitură. Cam tot ce poate face ad-Hop o lume de bufoni contemporani, așa cum știe să se lase inventată într-o privire atentă, ascunsă cu grijă sub pleoapa unui ochi de suflet inteligent, sprinten și…
-
Reciproca teoremei iubirii: „Proof”, demonstrația unteatru
Un spectacol ca o închidere de pleoapă. Peste o teoremă, cea mai importantă a vieții: dragostea. Cu speranța că visul are să o demonstreze, în momentul acela de aur al reveriei în care, ca o tresărire între lumi, se naște revelația. Sau ce ne ajută mai tare să tacem când vrem să urlăm. Și ce…
-
Lecția despre fiasco în educație: „Class” cu profesorul Felix Alexa la Național
Teama de eșec. Sau ce anume ne ține în loc când încercăm să ne aventurăm în zbor. Și el se frânge încă înainte de prima zbatere de aripi. O lecție curată de teatru, pe un text care a fost declarat cea mai bună piesă de teatru a anului 2018 de către Uniunea Scriitorilor din Irlanda…
-
În grajdul vieții sau lupta cu deşertăciunea: Leonce și Lena, paiațe în lumea de paie la unteatru
O joacă de-a teatrul în teatru. La Unteatru. O poveste romantică despre putere, libertate și fatalitate. O farsă filosofică despre iubire și soartă, scrisă cu nerv și umor, pusă în scenă cu multă emoție și tandrețe, la modul cel mai sarcastic, asumat, livrată direct spectatorului pe care-l privește fix în ochi și îl invită să…
-
Imediat ce ajunge celebru, „Băiatul din Brooklyn“ rămâne orfan la Teatrul Evreiesc
Prețul succesului. Condiția artistului și a operei lui, de la idee la împlinire. Și întrebările pe care nu vrea să le pună pe drum, de teamă că le-ar putea afla răspunsul. Când prin libera exprimare a ideilor, sentimentelor și viziunii lui despre viață scriitorul reușește să dea naștere unei opere de valoare, el are un impact…
-
Mai bine 30 de minute de ceva minunat decât o viață întreagă de nimic special: „Magnolii de oțel” la Avangardia
Fragilitate și tenacitate. Sau cum arată puterea la genul feminin. Și idealurile pentru care femeia este dispusă să-și dea viața, fără să se gândească de două ori. Un spectacol despre rezistența prin prietenie. Despre solidaritatea nedisimulată și dârzenia prin care șase femei sunt nevoite să înfrunte cele mai grave probleme cu care se confruntă, boala…
-
Veciniada unui gând criminal de palier: Duși cu preșu’ lu’ Băieșu la Național
O lume mică, derizorie, cu orizont îngust și ambiții pe măsură, într-o renunțare la lupta cu civilizația, de care n-are de gând să se molipsească. După regulile numai de ea știută, funcționează nestingherită și pare să dea sens existenței personajelor ei, animate parcă doar de micile intrigi cotidiene colective care o justifică și o țin…
-
Common people „#feeling blessed”: Un „Hașteg” pentru fericire
Etichetarea. Musai pozitivă. A tot ce facem, avem, simțim ori trăim. Fericirea ca obligație sau nefericirea cu semn schimbat, expediate într-un status eficace, de a cărui veridicitate nu are timp să se îndoiască nimeni. Un mod rapid de a ne arăta în fața lumii și de a răspunde presiunii sociale care ne îndeamnă să fim…
-
Oricum ar da cu banul, „Rosencrantz și Guildenstern sunt morți” la Comedie
Cum arată viața când soarta ți-e pecetluită. Când oricum s-ar învârti în aer moneda pe care o arunci cade întotdeauna pe aceeași față. Cap. Mereu condamnat să rămâi personaj secundar. Pedepsit întru uitare. Osândit la pieire. La cheremul marelui Will… O savuroasă farsă filosofico-tragică despre două personaje secundare shakesperiene: Rosencrantz și Guildenstern. Sau cum gândesc…
-
Bulevardier pe Scena Mare: „Noii infractori” ai Naționalului
Ilustrație din caietul-program de Horațiu Mălăele, care semnează și grafica afișului Disperarea cu toate ingredientele ei: rutină, tristețe, singurătate, neîmpliniri, griji, responsabilitate, neputință, vină. Sau ce îi împinge pe oameni să meargă pe lângă lege, fără să se gândească la consecințe. Și când anume faptele lor încep să fie socotite un pericol social. Ambalată cu…
-
Cum să supraviețuiești ignoranței: „Trucul lui Patrick” de la Comedie
Îți iei un tricou cu dungi, niște bretele colorate, o pereche de ochelari speciali – prin care se pot privi problemele cele mai grave – și o șapcă, musai cu elice. Apoi îți lași imaginația să zburde liberă, în căutarea răspunsurilor la întrebările pe care tocmai le-ai descoperit prin lentile. Asta pentru că ai doar…
-
Șah-mat sau când lucrurile nu mai merg pe bază de procedură: 1949 – JUDECATA de la Metropolis
Binele și răul. Numitorul comun: frica. Un spectacol despre putere și obediență. Despre sacrificiu și prețul lui. Despre credință. Despre rezistență. Despre idealuri. Despre obrazul celălalt. Și timpul potrivit la care să-l întorci. Pentru a-ți recăpăta puterile. Pentru a-ți justifica jertfa. Pentru a-ți apăra apăra credința. Pentru a rezista, ca să-ți vezi idealurile împlinite. O…
-
În oglinda vremii după visul galben/negru al lui Andrei Șerban: RICHARD 3, Ordonanța de Urgență a guvernului de la Bulandra
Ascensiunea şi decăderea unui tiran. Povestea unui personaj machiavelic cocoțat în fruntea unei națiuni care se autodizolvă, sleită de puterea de a se i mai împotrivi, strivită de forța răului și propria indiferență deopotrivă. Care a fost tălmăcită după o constituție teatrală solidă timp de patru secole. Și schimbată prin Ordonanță de Urgență într-o noapte…
-
În numele educației și al bunei credințe: MARTIRII lui Massaci la Teatrul Mic
„Sonat pe bază de Iisus” sau manipulat prin cea mai perversă formă de persuasiune: religia. Prost înțeleasă sau insuficient explicată de cei din jur, credința poate să dăuneze grav tinerilor. Este și cazul lui Benjamin, un adolescent a cărui întâlnire cu Biblia și învățăturile creștine îl aruncă ușor în extremism, dând brusc un nou sens…
-
Doar niște oameni: „ULTIMII” DE LA METROPOLIS
Ultimii. O expediere într-o categorie inferioară în încercarea disperată de a ne considera penultimii. Sau cum să ne ferim de mizerie când ne împiedicăm de preșul familiei și se împrăștie brusc tot gunoiul adunat sub el, la ora la care se spală, în sfârșit, rufele murdare. Spectacolul „Ultimii” al lui Mimi Brănescu de la Teatrul…
-
Din istoria unor victime ale istoriei: „PERFECT COMPUS“, SPECTACOLUL SIBIAN CARE ADUCE TIMPUL VERBELOR ÎN PREZENT
A fi. Cu toate înțelesurile lui reflexive. A te căuta. A te găsi. A te cunoaște. A te accepta. A te vindeca. Verbe trecute pe rând prin timpul perfect compus pentru a ajunge în prezent, cu intenția de a construi un viitor inteligibil. Nu poți ști cine ești până nu știi cine ai fost.…
-
Țara defrișărilor ilegale de codru și de conștiințe: PăduREA SpânzURAților lui Radu Afrim
Răvășitor. Așa arată pădurea spânzuraților lui Radu Afrim. Trecutul la taifas cu prezentul sau cum anume se rescrie un centenar. Un spectacol despre România Mare, o societate cu răspunderi atât de limitate că riscă să nu ajungă până la generația următoare. O lecție despre datoria pe care o avem cu toții în primul rând față…
-
Nevoia de a absolvi pentru a fi absolvit de vină: „50 de secunde” într-o oră și ceva de teatru
Grafică de Andreea Chirică în caietul-program Cincizeci de secunde pentru a încheia o viață. Și mai bine de o oră pentru a o retrăi. Sub lupă. La Sala Atelier a Naționalului, într-un spectacol montat după un text cu care Daniel Oltean a câștigat premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2017, „50…
-
Armata te face bărbat, violul te face femeie: Papagalul mut al lui Nae Caranfil sau coliviile Cavalerului d’Eon
O bijuterie teatrală. Așa arată debutul binecunoscutului cineast Nae Caranfil pe scena Naționalului bucureștean. După ce a ascultat cu supunere confesiunile unui veac, din panierul unei rochii „a la francaise”, citind printre rânduri în tăcerile unui martor papagal, căruia istoria a ales să-i smulgă limba. O notă de subsol a lui Mateiu Caragiale în „Craii…
-
Negrii mititei s-au făcut soldăței: ȘI DIN 10 N-A MAI RĂMAS NICIUNUL
Se ia adaptarea dramatică a celui mai vândut roman al Agathei Christie (în peste 100 de milioane de exemplare până acum), semnată chiar de autoare, „Zece negri mititei”, se operează politically correct, adică se extrag cu precizie aluziile rasiale din context, și se pune în scenă cea mai cunoscută poveste mistery a tuturor timpurilor. Spectacolul…
-
Homo anxiosus: „Pisica lui Schrödinger” sau veriga lipsă dintre homo sapiens și homo extinctus
Neliniști. Îngrijorări. Tristeți. Temeri. Frici. Angoase. Spaime. Nu știi cum să le numești. Nici să le deosebești unele de altele, pentru că-ți par sinonime. Știi doar că nu ai fost niciodată învățat ce să faci cu ele. Și că măcar o dată în viață te-au copleșit. Chiar dacă nu te-au doborât. Și, dacă te gândești…
-
Galopând pe fibra optică sau cea mai nouă singurătate: (D)EFECTUL PLACEBO
Suntem ceea ce butonăm. Tastăm. Scroll-uim. La un vârf de deget distanță de tot ce ne interesează, admirăm, iubim ori tânjim, fabricăm încontinuu idolatrii, desăvârșiri, supremații, eternitate și absolut. Fără frica vreunui efemer, fără conștiința vreunui artificial, fără remușcările vreunei risipiri. Nu ne mai privim în ochi. Ne privim în poze de profil. Ne întâlnim…
-
Rămas bun iubirii: ULTIMA BANDĂ A LUI KRAPP
Unteatru, o singurătate. O ultimă oră de singurătate. Într-un spectacol curat și lucid despre solitudine, semnat de Toma Dănilă, în intimitatea claustrală a Sălii Mici. Un ermitaj în care singurele schimbări din ultimii treizeci de ani au fost numai în ordinea cutiilor cu benzi magnetice de pe masa de lucru a scriitorului beckettian, pe care…
-
Rețetă pentru cum să dai foc la ibric: „Chelnerul mut” servește la unteatru
O sală mică. Mică, mică. Mai precis Sala Mică a unteatru. De lângă oterasă. Cea de la primul etaj al binecunoscutului sălaș de cultură de pe Sfinții Apostoli. În antreul ei și mai mic primești instrucțiuni cu cinci minute înainte de începerea spectacolului: „Chelnerul mut” de Harold Pinter, în regia Sânzianei Stoican. Tu, spectatorul. Și…
-
La ora beției: AFTER HOURS sau momentul Δt al adevărului
Trebuie să vă îmbătați necontenit. Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. „Şi dacă uneori vă veţi trezi pe treptele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, în singurătatea posacă a odăii voastre, odată beţia potolită sau dispărută întrebaţi vântul, valul, steaua, pasărea, orologiul, tot ce aleargă, tot ce…
-
Erou și demon: Coriolanus, noua carte de vizită a Bulandrei
Avem sau nu nevoie de democrație? Avem sau nu nevoie de lideri puternici? Adevărul merge cu politica? Gata cu cutumua, cu tipicul, cu procedura! Să folosim cenzura! Sună cunoscut? E măcar vreuna dintre întrebările sau exclamațiile de mai sus să nu vă fi bântuit în ultima vreme? Am văzut „Coriolanus” în sala „Toma Caragiu” a…
-
Propășire în absurd: Improvizație la Alma, desăvârșire la TNB
„Cred că domnul Ionesco este un impostor. Nimic mai lugubru decât un impostor demodat. Nu e nou nici prin gândire, nici prin procedeul pe care-l relevă dintr-un spirit de avangardă, atât de uzat. Dar Ionesco are invenții care sunt comice, sincere, și chiar un simț real al mișcării scenice. Nu ne plictisim. Decât din când…
-
Mașka, o nouă definiție pentru adolescență: „Mamă, mi-am pierdut mâna!” la Teatrul Tineretului
Mamă, mi-am pierdut mâna! Și toate căile de a-ți atrage privirea către mine. Ție și celorlalți. Și dorința de a vă vedea mulțumiți. Așa arată adolescența disperată. Adolescența automutilantă. La vârsta când trupul se trezește. Când inima ia foc și sângele dă în clocot. Când ai încredere că ești nemuritor și vei trăi mai mult…
-
Femeia în deceniile de împliniri mărețe: LECȚIA DIN UMBRA MARELUI PLAN #reactor
„Femeie, fii bărbată! Clădește-o țară minunată! ” Acesta este punctul de pornire din care se dezvoltă un frumos proiect de teatru independent în umbra marelui plan teatral. Un spectacol articulat și curat, care sondează într-o manieră tragi-comică trecutul nostru nu foarte îndepărtat, în încercarea de a găsi niște răspunsuri pentru întrebările prezentului. Și care-l așează…
-
Cehov pe malul Mureșului MEDITÂND LA TĂLPILE LUI IVANOV
O intervenție chirurgicală meticuloasă în inima lui Ivanov. Un cord devastat de rutină, de deșertăciunile vieții și de pustiul din semeni, care nu reușește să-și găsească bătăile resemnării. Tristețe patologică, nepăsare, indiferență, anxietate. Și mai ales însingurare. Asta transmite prin toți porii „Ivanov”, producția Companiei „Liviu Rebreanu“ a Teatrului Național Târgu-Mureș, care a fost reprezentată…
-
Spectacol de 10 în deschiderea FNT: 10 pentru teatrul sibian
Zece scene, zece personaje principale, zece priviri asupra vieții, livrate de zece actori energici, cu cefele aliniate sub ghilotina celor zece porunci. Mai precis, cele din Vechiul Testament. Un pretext ideal de folosire a fundamentului moral al creștinătății pentru a dezvolta subiecte delicate, ce impun imperioase dezbateri în societatea românească de azi: sărăcia, educația precară,…
-
Viața ca părere sau „Viața x 3” la Comedie
Foto: Adi Bulboacă Același crâmpei de viață, trei versiuni. O situație banală, văzută din trei unghiuri diferite, venind să demonstreze că operăm numai cu percepții. Ce altceva este viața decât ceea ce credem noi despre ceea ce trăim? Nu știm niciodată ce gândește sau cum se raportează la aceeași realitate cel de lângă noi.…
-
Romeo și Julieta la TNB sau dragostea în două cuvinte: noapte bună!
Foto: Florin Ghioca Un spectacol despre ce rămâne din cele mai importante două cuvinte ale omenirii: te iubesc. Și cât Shakespeare, după ce alungi frica de a-l ataca și nechibzuința de a-l reinterpreta. Răspunsul vine simplu din mâna unui mare creator de teatru: esența. Asta se întâmplă cu spectacolul „Romeo și Julieta” al lui Yuri…
-
Un spectacol de teatru-document de trecut în agendă: GIANINA CĂRBUNARIU, TIPOGRAFIC MAJUSCUL la Odeon
SPECTACOL. Cu majuscule. Frisonant. Și doar la aducerea aminte. Nu-l recomandă doar povestea în sine sau numai semnătura Gianinei Cărbunariu, unul dintre cei mai importanți tineri creatori de teatru de la noi, ci o foarte simplă și puternică punere în scenă, prin intermediul unor actori talentați, foarte bine mânuiți. Greu de crezut că niște pagini…
-
Pur și simplu teatru: O INTERVENȚIE la ACT
O intervenție. Chirurgicală. În viață și în teatru. Oriunde înfigi bisturiul apare o temă. De scormonit în sufletul omului și de exploatat pe scenă. De exemplu, albastru. Albastru nu există. Vechile limbi antice nici măcar nu au avut un cuvânt pentru această culoare. Dar poate fi oricând un subiect de conversație pe care poți…
-
Un poem teatral rock: NĂUCITOAREA DEȘTEPTARE A PRIMĂVERII LA TEATRUL MIC
O poezie. Tristă. Despre cum arată o generație de după naivitate și de după lacrimi. Orice generație. Și despre prețul pe care fiecare îl plătește pentru a înțelege și a se construi. Aproape incredibil că vorbim despre un text din 1891. Al dramaturgului german Frank Wedekind, „Deșteptarea Primăverii”, publicat cu subtitlul „O tragedie a copiilor”.…
-
Greva abstinenței poate aduce pacea: LYSISTRATA SAU REVOLTA SEXUALĂ
Vineri (27 aprilie) pe scena Sălii Studio a Teatrului Național “I. L. Caragiale” din București a avut loc premiera spectacolului „Lysistrata”, după textul lui Aristofan, jucată de greci (Trupa de teatru a Asociației Culturale Grecești din România – NOSTOS, în colaborare cu TNB, sub egida Ambasadei Republicii Elene din București, într-o regie semnată de Afroditi…
-
De-a vacanța, de-a uitarea, de-a fericirea sau JOCUL DE-A SEBASTIAN la ODEON
Adevăr sau provocare: cum anume arată fericirea? Cu siguranță, nu e decât un joc. Unul complicat, care trebuie învățat cu răbdare, cu metodă. Iar jocul înseamnă în primul rând convenție. Ești avertizat încă de când ai ajuns în micul spațiu de expoziție al galeriei Odeon. Angajatele teatrului răsfiră în mâini niște discuri mobile. Nu-ți dai…
-
Cum se adună fracțiile de viață: NUMITORUL COMUN al Comediei
Se iau un un text câştigător la Concursul de Comedie Românească (ediţia a X-a, 2015 „Numitorul comun”, semnat de Alexandru Popa), un regizor tânăr (Vlad Zamfirescu) și trei actori talentați (Marius Florea Vizante, Nadiana Sălăgean și Alexandru Ion). Se adaugă Cristina Florea și Georgiana Stoica să îmbrace personajele și să le așeze simplu…
-
Dragostea te face să te descurci: TRĂDARE ca la carte la Unteatru
Sufletul nu alege niciodată rațional. Așa poți ajunge să te îndrăgostești fără să te poți împotrivi de cea mai nepotrivită persoană. Uneori exact atunci când statutul social sau starea civilă nu-ți permite. Cei mai mulți susțin că pentru asta s-a inventat conduita morală. Că ar trebui să avem cu toții în dotare facultățile sufletești…
-
Ce se poate naște la umbra ipocriziei în orașele mici: INTRIGA descâlcită la Avangardia
Un gen atacat mai degrabă radiofonic în cultura noastră teatrală, dramaturgia polițistă a intrat de curând în atenția scenelor bucureștene. „Opt femei” de Robert Thomas (montat de Andreas Merz-Raykov anul trecut la teatrul Nottara) și o piesă a Deliei Olga Mateescu, „Magnolii și cianură”, pusă în scenă acum doi ani de Teatrul Coquette (rezultatul unui…
-
Barbu Ștefănescu Delavrancea în contemporan, via Shakespeare: #VIFORULLUIDABIJA
„Viforul” lui Dabija s-a pornit la Național. Un regat teatral pentru un cal. Sau dacă și nepotul lui Ștefan cel Mare ar fi avut un aprod, poate şi regele Angliei ar fi avut un Purice… Tragedia lui Ștefăniță din „Viforul” este tragedia Regelui Richard al III-lea, cu multe elemente necesare unei astfel de comparații, de…
-
Orice lucru mare poate să se facă mic numai cu un clic: „Fetița soldat” sau cea mai frumoasă realitate
Scriu pe bilețel o dorință. Mă port apoi ca și cum s-ar fi împlinit. Lumea nu are decât să ghicească ce-am scris, dacă-și dorește asta. Poate dacă am apucat să gândesc bine o dată, pot să gândesc bine mereu. Important este să-mi pun mereu întrebări. Să nu mă opresc niciodată. Nici măcar atunci când…
-
„Singura datorie a unui povestitor este să spună o poveste”: OMUL-PERNĂ sau viața la răscrucea celor trei colivii
Te trezești singur în colivia ta de fier, în care ai fost condamnat să-ți petreci restul vieții. Până când vei muri de foame. Știi că ai comis o crimă, dar nu-ți aduci aminte care anume. Și nu poți citi eticheta care ți-a fost lipită pe grilaj. De cealaltă parte a răscrucii, o colivie de „Violator”…
-
This is Afrim’s Song: ÎNTRE NOI E TOTUL BINE
Radu Afrim. „Calul care mergea călare“. Viața ca realitate și ca proiecție a realității. Cinematograful în teatru. Sau Afrim în Afrim. Așa cum caută și se caută. Cum e acum și cum își aduce aminte. Cum visează și cum își pune visele în scenă. „This is my song“, cântecul lui Charlie Chaplin din 1966, cunoscut…
-
Stele în lumina Teatrului Act: CONSTELAȚII
Chef de joc și de joacă pe cea mai serioasă temă a umanității. Dragostea. În trei seri de “Constelații” (2, 3 și 4 februarie), cea mai nouă premieră a Teatrului Act. Un bărbat și o femeie, Roland și Marianne, încearcă să rezolve ecuația întâmplării care-i aduce și îi face să rămână împreună. Un singur cuplu,…
-
Cum să te pregătești pentru pomii lăudați de la Național: LIVADA LUI CEHOV ÎN MAȘINĂRIA DOIASHVILI
Eclectic. Dacă ar fi să expediez în primul cuvânt care-mi vine în minte „Livada” georgianului de la Naționalul bucureștean. Fantezie. Ar fi un al doilea cuvânt potrivit. Un spectacol eminamente vizual, cu un ritm năucitor, aproape cinematografic. Aproape o cădere în nebunia americană de muzică şi lumini şi exuberanţa dezinhibată a anilor…
-
Cum se mai mișcă Teatrul de Artă CÂND TIMPUL STĂ PE LOC
Dacă am putea, măcar pentru o clipă, să oprim timpul din curgerea lui necruțătoare, unde am alege să zăbovim? În colțul de viață rămas netrăit? În brațele omului drag? Într-o aventură în care ne-am lăsat purtați? În opera neterminată sau poate chiar neîncepută? În ameliorarea durerilor lumii? „Când timpul stă pe loc” de Donald Margulies este…
-
Surpriza plăcută de la unteatru: ÎN STRĂFUNDURILE PRIETENIEI SAU VÂRSTELE LUNII
Început de lună și de an. Îți faci agenda culturală pentru luna ianuarie și începi să-ți cumperi bilete la diverse evenimente. În repertoriul unteatru îți atrage atenția un spectacol-surpriză. Avanpremieră pe 23, premieră pe 30 ianuarie. Niciun cuvințel despre spectacol. Și cum creditezi cu maxim de încredere instituția unteatru (care nu te-a dezamăgit niciodată până…
-
Timpul îi aparține lui Dumnezeu și mie. Ce zile frumoase la unteatru!
Te trezeşti. E dimineață. Începe o nouă zi. La fel ca cea de ieri ori cea de mâine. Sau oricare alta. Trebuie doar să-i supraviețuiești. Oare te pricepi?… Asta te întrebi zi după zi.Timpul trece oricum. Necruțător și implacabil. Te degradează, te dezumanizează, te descompune încetul cu încetul și nu i te poți împotrivi în…
-
Dragoste în vremea protestelor la unteatru: ÎNAPOI ÎN IARNĂ
Timpul protestelor. Și al datoriei. În și față de țara în care “când nu se împunge se sapă, când nu se sapă se pupă-n cur!”. Un spectacol care surprinde în câteva crâmpeie starea de confuzie a unei nații ce încearcă să-și definească vestimentația revoluționară prin intermediul artelor vizuale. Care încă nu reușește să se asorteze…
-
“Elixir”: DOAR PIELEA DESPARTE PRIETENIA DE IUBIRE. ȘI E AȘA DE SUBȚIRE…
Dragostea. A cuceri sau a păstra. Un proces chimic sau un miracol al spiritului. Cum se definește sentimentul și cum anume funcționează mecanica amoroasă? Împrejurarea oportună îl creează pe îndrăgostit sau dragostea creează împrejurarea oportună? Există o rețetă? O metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea? Un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan…
-
Armagedon-ul lui Vlad Massaci: RUFELE MURDARE SPĂLATE ÎN FAȚA PUBLICULUI LA TEATRUL MIC
“Ținutul din miezul verii” de Tracy Letts. Prilej pentru un spectacol bun al Teatrului Mic, după un text impecabil despre binele și răul din orice familie. De azi și dintotdeauna. De aici si de oriunde în lume. Dragostea le scuză oamenilor orice faptă. Suntem singuri mereu, chiar și printre cei mai dragi. Ne agățăm cu…
-
Fiecare e pentru sine primul care moare: REGELE MOARE LA TNB. CUMINTE ȘI PRECIS.
„Primăvara – care aseară încă era aici – ne-a părăsit astăzi, exact acum două ore şi jumătate. Suntem deja în noiembrie. Dincolo de graniţe, iarba a-nceput să crească. Acolo, copacii înfloresc, fiecare vacă naşte câte doi viţei pe zi: unul dimineaţa, altul după-amiaza, pe la orele cinci, cinci şi un sfert. La noi, frunzele n-au…
-
MĂCELĂRIA lui Radu Afrim sau KARMAngeria Irinei Moscu: CÂND NU VĂ PLACE ÎNCOTRO MERGE TURMA, SCHIMBAȚI PĂSTORUL
“Măcelăria lui Iov“ la Naţionalul ieşean sau dezbrăcarea de orice Dumnezeu. O critică violentă a societății capitaliste. A omului pierdut de sine și de ceilalți. Simbol al suferinței, ca obstacol de neocolit, asemenea păcatului. Dumnezeu este înlocuit cu banul. Totul este negociabil, totul trebuie să aibă un preț. Orice se transformă doar în posesie și…
-
„Pe jumătate cântec”: PE DE-A-NTREGUL TEATRU
„Pe jumătate cântec”. În rest poezie. Grea. Apăsătoare. Din categoria #metoo. Așa a ieșit textul dramatic al Cristei Bilciu, în urmă cu doi ani. Dintr-o depresie personală și teatrală. Întoarsă acasă, la Târgu-Mureș, după 10 ani de București, sub impresia puternică a unui moment în care s-a simțit la un pas de ratare și a…
-
“Iarna” lui Măniuțiu la Nottara: DRAGOSTE ÎN ALB
În 25 și 26 octombrie, în Sala George Constantin a Teatrului Nottara s-a jucat (după un an de la premieră, în cadrul Festivalului Național de Teatru), “Iarna” lui Măniuțiu. Un cec în alb. Pentru iubire. Așa cum se naște ea. Din primul fulg ce ți se topește în palmă. Care, înainte să-ți dai seama,…
-
“A mélyben / În adâncuri”: ELOGIU SUFERINŢEI
“Ce ai tu se poate vindeca. Există un spital, într-un oraş, unde boala ta se tratează. Am uitat numele oraşului, dar sigur îl vei găsi. Nu e greu”, ne spune Actorul. Asta au încercat să facă pe scenă personajele gorkiene, întrupări ale omului suferind și dezumanizat, uitat în afara istoriei. Să găsească o cale de…
-
Procesul: O COLIVIE ÎN CĂUTAREA UNEI PĂSĂRI
La judecată. Teatrală. Aseară în Sala Majestic a Odeonului, la „Procesul” Teatrului Național Cluj-Napoca. Viziunea Mihaelei Panainte este ridiculizarea până la grotesc a comportamentului fatidic de supunere la abuz fără multă rezistență, într-o lume controlată până la pierderea oricărui sens. Personajul kafkian e doar un prilej de a vorbi despre judecata continuă și absurdă la…
-
Comedie neagră marca Tarantino la Teatrul Avangardia: RESERVOIR CATS
De la masculin la feminin. De la film la teatru. De la Tarantino la Stanislavski. “Reservoir cats”, replica feminină teatrală la filmul „Reservoir dogs” al lui Quentin Tarantino. Nu doar un omagiu adus universului feminin al regizorului, ci un prilej de a critica slăbiciunile individuale, sociale sau general umane ale ultimului secol. O perspectivă tragicomică…
-
“UFO” la TNB: OBIECTUL ZBURĂTOR NEIDENTIFICAT ESTE TEATRUL
“UFO” de Ivan Vyrypaev, în regia lui Bobi Pricop, pe scena Sălii Pictură, prima premieră a Naționalului bucureștean din această stagiune. Sau cum anume să consumi energie și resurse fără să creezi emoție. Un spectacol eclectic. O risipă de resurse, în special vizuale. El ar fi trebuit să spună poveştile emoţionante ale unor martori…
-
ÎN VIZITĂ LA DOMNUL GREEN
Aseară am fost în vizită. La domnul Green. Virgil Ogășanu, zic. În apartamentul lui din Manhattan, așa cum l-a imaginat Irina Moscu în spectacolul lui Erwin Șimșensohn de la Teatrul Evreiesc. Un evreu văduv care după nouă decenii de viață și șase de căsnicie a renunţat să se mai bucure de viaţă după dispariția soției,…
-
DEMNITATE Teatru-manifest la Avangardia
„Talentul, meritul, excelența ne sperie în țara asta, aicea ridicăm în slăvi șmecherii și îngropăm geniile. Preferăm să avem lângă noi un mediocru care să ne facă să părem mai buni, decât un om strălucit care să ne facă să devenim mai buni. Pe care să vrem să-l urmăm… Țara asta e o țară de…
-
„SELFIE” SAU CUM ANUME SUNTEM PRIVAŢI DE LIBERTATE
Două zile de Festival “Multiart pentru Deţinuţi – Descătuşare prin cultură”, aflat anul acesta la a VIII-a ediţie. Voi reveni asupra evenimentului organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în colaborare cu Teatrul Nottara din Bucureşti, care merită dezbătut mai pe larg şi care încă nu s-a încheiat. Acum vreau doar să împărtăşesc o stare emoţională,…
-
VANDALUL. Unteatru.
În fiecare dintre noi zace ascuns un vandal şi un vandalizat. Diferă doar victima sau călăul, tipul de distrugere pe care-l alegem sau ne este dat, locul şi momentul în care se comite actul necuvenit. “De ce”-ul e al tuturor, “cum”-ul e personal. În 2014, “Vandalul” a reprezentat debutul dramaturgic al actorului american Hamish…
-
Magie la TNB: LEV DODIN, HIS OWN WAY
Livada lui Cehov cu vişinii plantaţi de Dodin pe scena Sălii Mari a Naţionalului bucureştean. Impecabil. Magic. Năucitor. De la premiera sa de acum doi ani, spectacolul „Livada de vişini” de A. P. Cehov regizat de Lev Dodin, producţie a Teatrului Maly Drama – Théâtre de l’Europe din Sankt Petersburg, a fost jucat pe…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 