Tag: Alexandra Badea
-
Scurta Înviere a domnului Lăzărescu sau lupte pentru un rol în același salt în gol: „Secundar”. Război cineteatral pentru o resuscitare la Național.
My familiar unfamiliar. Amestec de recognoscibil cu nou încadrează atent spațiul de joc mărginit de bucățile unei statui dărâmate de pe soclu care are să privegheze subconștientul colectiv pe tot parcursul spectacolului. Fecioara din Orleans evadată din afiș sau Ioana d’Arc descălecată pentru a consola încă un soldat căzut la datorie pe câmpul de luptă…
-
Fuga în Tăcere din noi înșine: „Exil” pe scena Mare a Naționalului
Acasă. Deportare. Expulzare. Părăsire. Surghiun. Români pribegi într-o Românie imaginară căreia încearcă să-i găsească definiția potrivită. Niciodată rămași, niciodată plecați de tot. Fugari nepricepuți pe o hartă interioară, parcă anume căzută din cui de pe peretele de la Răsărit ca să se prăbușească în ea însăși, în cea mai cruntă realitate care i-a fost hărăzită…
-
Din istoria unor victime ale istoriei: „PERFECT COMPUS“, SPECTACOLUL SIBIAN CARE ADUCE TIMPUL VERBELOR ÎN PREZENT
A fi. Cu toate înțelesurile lui reflexive. A te căuta. A te găsi. A te cunoaște. A te accepta. A te vindeca. Verbe trecute pe rând prin timpul perfect compus pentru a ajunge în prezent, cu intenția de a construi un viitor inteligibil. Nu poți ști cine ești până nu știi cine ai fost.…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 