Tag: Alexandru Mâzgăreanu
-
Scrisori în alb către călăul pe care l-am iubit sau cenușa-testament din urna Femeii care cântă: „Incendii” pe scena teatrului constănțean
Alb pe alb. Un doliu cu ștafetă neagră. Trei scaune albe așteaptă cuminți în semiîntuneric să odihnească pentru o clipă scrumul celor mai teribile amintiri ce vor fi așezate cu grijă la masa tăcerilor istoriei, în hăul fără de culoare dintr-un promis testament în alb. Un cec de cuvinte și de fapte pe viață…
-
Suflete cu mâneci suflecate care nu-și mai pierd viața punând întrebări: „Mândrie și prejudecată (un fel de)”. La Excelsior.
Când n-ai primit niciun „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De la scriitoare. Și nu te-mpaci sub nicio formă cu destinul tău de personaj secundar. Sau lipsă. Rămasă nu doar fără propria ta servitoare sau un amor asortat la măcar un cuvenit apus de soare, ci chiar fără vreun fel de menționare. Cu…
-
46-19-10. Cod de acces către sacru și profan: „Bazinul de nord”. La ARCUB.
Vina. Rotița care poate pune în mișcare cel mai complex mecanism al psihoemoționalului nostru. Capricioasă, necruțătoare, mistuitoare, se ascunde nepricepută după priviri ce-și forțează seninul și respirații greoaie slobozite uneori în oftat prelung din piepturile amenințate fără oprire cu destăinuiri periculoase și țâșnește de acolo când ți-e lumea mai dragă. Scotocind adânc după adevăr, sfredelind…
-
Nu călca pe linie sau teatrul bate filmul: „Vânătoarea” lui Alexandru Mâzgăreanu. La Bulandra.
Goana dinăuntru. Alergatul în gol prin pădurea întunecată a celor mai mari frici ce și-au înălțat semeț trunchiurile în sufletul tău copleșit de neputințe, căutând cu disperare să nu te abați de pe cărarea dreaptă a vieții pe care nu te-ai oprit niciodată să semeni speranțe, trăgând nădejde că are să te scoată într-o zi…
-
Corbul din Turn către Toffee la Teatrul Act: Touch the screen! „EA ȘI NUMAI EA”. Conversație cu străinul de lângă noi.
Țara de Nicăieri. Cel mai bun adăpost pentru singurătățile de ieri și de azi. Acum pe ecrane. O să ne vedem aici în fiecare zi și-o să ne scriem. O să fim fericiți împreună. Dacă-mi arăți Neverland-ul tău, îți arăt și eu Neverland-ul meu!… Arată-mi! (Să nu mă înțelegi greșit, io n-o iau la labă…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 