Tag: Alexandru Suciu
-
Scrisori în alb către călăul pe care l-am iubit sau cenușa-testament din urna Femeii care cântă: „Incendii” pe scena teatrului constănțean
Alb pe alb. Un doliu cu ștafetă neagră. Trei scaune albe așteaptă cuminți în semiîntuneric să odihnească pentru o clipă scrumul celor mai teribile amintiri ce vor fi așezate cu grijă la masa tăcerilor istoriei, în hăul fără de culoare dintr-un promis testament în alb. Un cec de cuvinte și de fapte pe viață…
-
Melopee cu bărcuță rătăcită: „AȘTEPTÂNDU-L PE ULISE”. Cu Cristina (Penelopa) Juncu.
…cât timp s-o mai lăsa plutită de-o mare înspăimântător de liniștită!… Penelopa. Încă una între atâtea nereide, naiade ori oceanide câte s-au numărat printre nimfe (până la și) de la Războiul troian încoace. Care au aprins și au înflăcărat de-a lungul veacurilor multe cojoace (pentru care găsitu-s-a ac), trase peste inimi, pantaloni și minți încinse…
-
Suflete cu mâneci suflecate care nu-și mai pierd viața punând întrebări: „Mândrie și prejudecată (un fel de)”. La Excelsior.
Când n-ai primit niciun „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De la scriitoare. Și nu te-mpaci sub nicio formă cu destinul tău de personaj secundar. Sau lipsă. Rămasă nu doar fără propria ta servitoare sau un amor asortat la măcar un cuvenit apus de soare, ci chiar fără vreun fel de menționare. Cu…
-
Nu călca pe linie sau teatrul bate filmul: „Vânătoarea” lui Alexandru Mâzgăreanu. La Bulandra.
Goana dinăuntru. Alergatul în gol prin pădurea întunecată a celor mai mari frici ce și-au înălțat semeț trunchiurile în sufletul tău copleșit de neputințe, căutând cu disperare să nu te abați de pe cărarea dreaptă a vieții pe care nu te-ai oprit niciodată să semeni speranțe, trăgând nădejde că are să te scoată într-o zi…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 