Tag: Alin Popa
-
Biografia zidurilor unei femei sau geometrie coregrafică descriptivă pentru ecuația unui vis teatral: „5+3=9”. Și cu unu plus unu egal unu, 10. Pentru Grivița 53.
„Mamă, am găsit terenul unde să construim teatrul!”. Momentul precis în care semnele de exclamare și de mirare țâșnesc deopotrivă pline de entuziasmul începuturilor prin strungăreața șugubeață peste care doi ochi albaștri de copil privesc încă plini de curiozitate și speranță cerul din curtea bunicii, apărând cu înverșunare seninul ce refuză orice fel de înnourare.…
-
Salvați de Arca schilodului: „Billy șchiopul”, omul din Aran lansat la apă în curach-ul lui Vlad Massaci. La Comedie.
Un băiat cu două mame, ambele vitrege. Billy, un adolescent orfan, infirm și retras, cu sănătate fragilă și vise mărețe, crescut printre cleveteli și conserve de mazăre în prăvălia celor două mătuși care l-au luat de suflet de când apele i-au înghițit părinții. Mereu la intersecția ironiilor, disprețului ori milei adulților care se încrucișează zeflemitor…
-
Nu rămâne în urma noastră decât un gol. Care va fi umplut și primenit de primul venit. „Nora”, S.O.S. albastru pentru un salon alb de păpuși
Un alb bolnăvicios care-și așteaptă cuminte, într-un decor minimalist, macularea. Sau doar albastrul unei făgăduințe de salvare din rochița unei păpuși vechi, mutată într-o casă nouă. Un antreu cu obiecte și fotografii de epocă între care s-au rătăcit rânduri din celebra piesă din 1879 a lui Henrik Ibsen (!) îți asigură trecerea către salonul alb…
-
Nu lăsa marea să intre: „Cineva are să vină”. La Arcub.
Uneori oamenii își inventează propria lor mare și se așează tăcuți pe malul ei. Sperând că are să-i vindece. De rănile furtunilor trecute, de nisipul care așteaptă să-i înghită, de boala zgomotului lumii, de împreună, de ei înșiși. Luându-se de mână cu ce au mai drag și izolându-se undeva departe, după ce vor fi reușit…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 