Tag: Alina Rotaru
-
Recviem pentru o nuntă ratată sau vânzoleală mare prin Teatrul Mic: Ne cerem scuze pentru disconfortul creat de Radu Iacoban
Nunta traumelor noastre. Înainte și după cununie, în fața și în spatele altarului teatral încropit pentru festin, întru disconfort total, în mai multe spații ale clădirii teatrului, gata să oficieze înaintea Domnului (și a domnului/doamnei, care s-o nimeri a fi de față (!)) unirea între două nevoi. Până când moartea, un secret bine ascuns, o…
-
Lacrimi din Cer cu supă de pește sau karma is a bitch: „Când ploaia se va opri” la Teatrul Mic
Plouă cu nemiluita. Plouă de opt decenii peste viața unei familii care pare să nu mai scape vreodată de vremea rea ce s-a abătut asupra vlăstarelor ei. Plouă karmic, de patru generații, peste sufletele ce se străduiesc din răsputeri să-și adune drumurile laolaltă, în aceeași intersecție, doar-doar și-or afla distanțele parcurse cu adevărat până aici,…
-
Să facem dragoste pe cadavre sau ținte legitime în Armata lui Thomas Mâțâțelu: „Locotenentul din Inishmore” la Teatrul Mic
Orange is not the new black. Numa’ zic. Despre cele mai serioase lucruri la modul cel mai neserios. Sau despre cele mai neserioase lucruri la modul foarte serios. Așa cum o impune subiectul unui mic text mare (ori un mare text mic) despre absurdul violenței. La modul dur, zgomotos, energic, tulburător, accelerat până la paroxism.…
-
Ițele încurcate ale desfrâului și puterea dragostei: „Legături primejdioase” la Teatrul Mic
Pasiunea. Tunete, fulgere, furtuni, cutremure, uragane. Lavă fierbinte turnată din cer direct pe derma umflată ce stă să plesnească, mult prea mirată să-și mai aducă aminte să doară și să se ferească. Sfidând anatomia, cătând fără pricepere să țină împreună țesuturi de viață obraznică și neastâmpărată, țâșnită brusc, fără veste, prin venele ce împing în…
-
Eu-tu-noi-tu-eu sau teatrul descompus al lui Matei Vișniec, reconstituit în „Omul din oglindă” la Teatrul Mic
Eu, tu, noi. Voci. Multe voci. Voci care se acoperă una pe alta. Voci care nu se vor asculta niciodată una pe alta. Voci care nu spun nimic. Și care împreună reușesc să spună totul. Voci de cap ori de piept, stinse, joase, ridicate, șoptite ori răstite, brute sau cultivate, independente sau colective, care au…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 