Tag: Andrea Gavriliu
-
Colț constănțean de iubire de teatru cu fereastră spre vișini: Andrei Măjeri, joacă de oameni mari în Camera copiilor din Casa Cehov de la malul mării
Carambol sub candelabru de cristal cu bilă galbenă la mijloc. Ceva ce numai un tac tocit în mâinile neobosite ale unui jucător antrenat știe să atace la masa de biliard pentru a câștiga partida. Iar Andrei Măjeri a calculat precis fiecare lovitură. Alungate cu măiestrie către colțuri (în scenografia uluitoare a Oanei Micu, o casă…
-
Drama-groove sau poezia corporală a unui boléro: RAVE DE RAVEL DE ANDREA. Gavriliu, zic. La Teatrul Masca.
Pavană de pavaj. Sau doar drumul spre (nici nu contează ce, ci doar cât de periculos e!), pavat cu intenții bune și execuții senzaționale, prinse atent în caldarâmul tras vremelnic de sub picioare (sâc!), piatră cu piatră, unor tineri care o ard pe străzi în căutare de companie, de validare și de iubire. Rămași…
-
Ce-ai fi regretat dacă n-ai fi existat: „Outfitul şearpelui”. Povestea primului Om care l-a inventat pe Dumnezeu din nimic.
Prolog: de sapă și de coasă nu te scapă nimeni. Lumea privită cu susu’-n jos. La propriu. Prin ochii lui Cătălin Miculeasa, care se lasă anume studiat ca să-i înțelegem poziția. Sau individul târându-se în piele de șarpe pe undeva pe la baza unei piramide corpo-ratiste, în care omul, partea de jos a sistemului, duce…
-
Andrea Gavriliu și Pocalul de dublu-Foc: „DOUBLE FIESTA”. La Teatrul Godot.
Seară de bal la Palatul Bragadiru. În lumina caldă de candelabru, 16 tineri frumoși și eleganți își aliniază pașii către spațiul central care-i așteaptă cu masa pusă. Pentru o petrecere somptuoasă de zile mari în care-și va căuta fiecare locul potrivit, amușinând încăperea și partenerii de joc cu mișcări precise ce pleacă în ștafetă de…
-
Dansul printre paharele cu apă ale unui bărbat adevărat: „CINE L-A UCIS PE TATA?”. Dubla crimă mărturisită de Andrei Măjeri într-o partidă de baschet. La Metropolis.
Să ucizi un fel de a fi. Un curaj pentru care nu te poate pregăti nimeni niciodată. O crimă tăinuită spre care suntem mereu împinși de toate nepotrivirile noastre cu ceea ce ne înconjoară, de toate disonanțele care ne amenință cu invalidarea, cu neacceptarea, cu respingerea, cu izolarea. O crimă pe care cel mai adesea…
-
Cioburi sparte din antologia inocenței: SF (SUPER FRAGIL). Andrea Gavriliu, ora de poezie pe scena Teatrului Excelsior.
O oră cât o copilărie întreagă. Șase cioburi ce-și adună forțele să recompună pocalul spart de unde s-a vărsat pe pământ poțiunea magică a copilăriei, din care parcă am și uitat când am sorbit ultima oară. Transformați în adulți morocănoși, intransigenți ori numai foarte serioși, după ce ne-am dat de doar trei ori peste cap,…
-
Hope is a dangerous thing for a woman like me to have!… AntigonaApp: „Pata oarbă” sau irisul căscat în orbita ochiului scos al lui Oedip
Feeling cool, celebrating theater, attending FNT. Poate că Antigona lui Andrei Măjeri coborâtă din filosofie are dreptate. Poate că Lumea e doar schița rudimentară a vreunui zeu copilăros care a abandonat-o la jumătatea creației, rușinat de execuția deficientă, un zeu subaltern de care zeii superiori se amuză, luând peste picior producția lui confuză care poate…
-
Corporealitate sau umanul strivit de vremuri: Cataclisma Andreei Gavriliu la unteatru
În urmă cu mulți ani, un prieten drag îmi scria despre cum, uneori, indiferent în ce poziție ar sta trupul, sufletul cade în genunchi. De multe ori de atunci mi-am imaginat căderea asta ca pe o sfâșiere trupească, pe care nu o vezi privind la corpul cu pricina, ci cu un singur ochi, când îl…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 