Tag: Andrei Măjeri
-
A way to blue sau șah-mat măjerian pentru clepsidra Războiului celor două Roze: „RICHARD III”. Regatul meu pentru o mână de nisip albastru. La Oradea.
Puterea. O mână de nisip pentru clepsidra largă și răbdătoare a partidelor de șah ale istoriei care toarnă repede o altă mână de nisip deasupra, măsurând uneori măreția pieselor nu atât după importanță cât după rezistența lor pe tabla de joc de pe fundul clepsidrei. De această dată a unui nebun de albastru. Și nu…
-
Thinking outside the ciubăr sau saună în retreat-ul unui vizionar: „PĂDUREA ASUMAȚILOR” și veverițele lui Andrei Măjeri. La Suceava.
Născut Asumat. La poale de munte, lângă Carpați, în zodia lotrului, cu soarele în Bucovina și luna în România post-mesianică și ante-extremistă. Cu Venus în prosop, Marte în ciubăr și Ascendent în Veveriță. Dintr-un tată arian cu mindset de învingător (care a rupt lanțul de oi al strămoșilor, cătând să schimbe genetica sărăciei) și o…
-
Războiul de pe scaunul mortului sau service pentru tragedia umană a lui Andrei Măjeri: „Piese de rezistență” albastră cu Lepa Brena. La Botoșani.
Patria-mamă. Un leagăn, o aspirație, o țintă. O cabină MAN a camionului istoriei ce se lasă condusă în semiîntuneric de OMul secolului XXI, care încă mai bâjbâie după libertate pe ruinele fascismului și comunismului din veacul dinainte, mitraliindu-și în continuare cu sânge rece semenii, fie și doar cu armele unor amintiri ce nu mai pot…
-
Dansul printre paharele cu apă ale unui bărbat adevărat: „CINE L-A UCIS PE TATA?”. Dubla crimă mărturisită de Andrei Măjeri într-o partidă de baschet. La Metropolis.
Să ucizi un fel de a fi. Un curaj pentru care nu te poate pregăti nimeni niciodată. O crimă tăinuită spre care suntem mereu împinși de toate nepotrivirile noastre cu ceea ce ne înconjoară, de toate disonanțele care ne amenință cu invalidarea, cu neacceptarea, cu respingerea, cu izolarea. O crimă pe care cel mai adesea…
-
Să numărăm cu Andrei Măjeri: 101, 102, 105, 106!… „LA ACADEMIE”. Apolo(-daco-traco-)getica satului românesc
Torna, torna, fratre! Autentic și mistificare în certificatul de naştere a limbii române. Și a satului românesc. Un fel de tot ce trebuie să știm despre originile unei identități. Cu protoidentitate cu tot, ca să pricepem și de unde anume ni se trage. Sau despre cum Gebeleizis a fulgerat într-o bună zi România, țara în…
-
Cupid ain’t stupid sau arcul lui Eros țintește precis la Botoșani: „ERO(S)INE”. Clubul Uitatelor Anonime.
Sunt Ariadna, mi se spune Lorena Luchian. Sunt Penelopa, mi se spune Crenola Muncaciu. Sunt Fedra, mi se spune Dana Bucătaru. Sunt Deianira, mi se spune Lenuș Moraru. Sunt Briseida, mi se spune Ella Nistor. Sunt Hipsipila, mi se spune Lidia Uja. Sunt Medeea, mi se spune Silvia Luca. Sunt Enone, mi se spune Irina…
-
Încă o zi ca nicio altă zi în Parfumerie: „INDIVIDUAL COMPUS”, the show where you do You
Ești Eroul Marilor Așteptări. Care-ți traversează la tot pasul mintea, trupul, sufletul, copilăria, studenția, tinerețea, bulevardul, cartierul, mesageria și chat-urile din tot felul de aplicații, chiar și drumul cu liftul până la biroul tău de la etajul 17. Doar ca să se întâlnească zilnic acolo cu alte așteptări de la tine ale celor 216 colegi…
-
Hope is a dangerous thing for a woman like me to have!… AntigonaApp: „Pata oarbă” sau irisul căscat în orbita ochiului scos al lui Oedip
Feeling cool, celebrating theater, attending FNT. Poate că Antigona lui Andrei Măjeri coborâtă din filosofie are dreptate. Poate că Lumea e doar schița rudimentară a vreunui zeu copilăros care a abandonat-o la jumătatea creației, rușinat de execuția deficientă, un zeu subaltern de care zeii superiori se amuză, luând peste picior producția lui confuză care poate…
-
MDA-pretext pulverizat și tras pe nas din dragoste de teatru: Halucinații antice pe oglinda cotidianului cu „Medea`s Boys” la Apollo 111
Medeea cu mai puține e-uri. Un fel de –cstasy, mai mult halucinogen, mai puțin empatogen, gen, știi ce zic? Hai, coaie, că-i fain! Băieții o ard pe argonauțeală. Într-un party privat despre feminin/masculin, la limita misoginismului cu misandria. Medeea asta nouă e un Medea gender-free-mix și e doar un pretext de terapie. Printr-o supradoză de…
-
Când ne iubim până când nu ne mai recunoaștem: „Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois” la #Reactor
Suntem doar niște nume. Care poartă în ele, uneori cu grijă și cu discreție, alteori cu toată convingerea și asumarea necesare, alte nume ce ne-au fost încredințate. Când am venit pe lume, ori cu care ne-am întâlnit de atunci încoace, născocite anume pentru noi din literele extrase cu grijă din sacul fără fund al universului…
-
„Ana are mere” sau ABC-ul înțelegerii unei revoluții: „Kilometrul zero” de la Odeon, piatră pentru vindecarea de 1989
Ana are mere. Așa a început Ana să scrie. Ana are printre mere un măr imaginar. Așa s-a apucat Ana să viseze. Ana feliază mărul imaginar. Așa s-a pornit Ana să împărtășească. Ana gustă din fructul imaginar împreună cu ceilalți. Așa fixează Ana borna la kilometrul zero. Ana e liberă să cultive o livadă de…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 