Tag: Carmencita Brojboiu
-
Postnaufragiu cu Joker în piscina disco din Iliria nebunilor: „A douăsprezecea noapte” la malul mării, neomadrigal elisabetan cu Andrei Șerban
Doar nebunii iubesc. În timp ce sapă vitejește în mare, cu mâinile aproape goale, după cuvinte atent meșteșugite din cel mai obraznic text al lui Shakespeare. Aruncate în valuri dimpreună cu gemenii Sebastian și Viola în urmă cu patru secole, numai spre bucuria naufragiului ce le va fi-nsoțit de-atunci încoace comicul pe mici și mari…
-
Mintea omului nu e întreagă la minte: „ORAȘUL LUMINII”. Cristi Juncu la Nottara.
Un spectacol din categoria mari spectacole mici. Relaxat, fără menajamente, de pe canapeluță, cu precizie, cu suspans și cu foarte mult umor, așa cum l-a imaginat regizorul Cristi Juncu. Un alt Conor McPherson, atacat de data aceasta la Teatrul Nottara, pe scena Sălii „George Constantin”. Deja cunoscător și bun prieten al textelor dramaturgului, după ce…
-
Colț irlandez cu nefericire, moarte, umor negru și whisky:„VESTUL SINGURATIC”. Aproape un deceniu de înjurături teatrale sublime la Nottara.
„− Super parohie ai părinte!… Unul și-a omorât nevasta cu târnăcopul dat la scufie, alta i-a scos lu’ mă-sa creierii cu vătraiul… și tu stai la taclale cu ei… Am auzit că Cetățeanul care-l reprezinți e mai tare ca poliția și tribunalul… – Și eu am auzit la fel, dar cred că n-am auzit bine!……
-
Trece repede, trece imediat: „Tatăl”, despre portretul perfect al unui vieți cu Victor Rebengiuc la Bulandra
Viața, așa cum arată ea de la capătul de care omul se agață cu aceeași candoare cu care a pornit din capătul celălalt. În timp ce se miră, se întreabă, râde, plânge, dansează și se reinventează din nou și din nou, într-o perpetuă luptă cu tabla memoriei și buretele ce-i șterge ghiduș rândurile și desenele…
-
Strigătul lui Brâncuși din burta peștelui cel mare: Iona lui Gábor Tompa, prizonierul infinitului care și-a găsit un Echo
Singur. Atât de singur că te părăsește până și ecoul. În sufletul gol, departe de toți și de toate. Făr’ de-nceput și fără vreun sfârșit previzibil. Dornic doar să afli. Să știi de unde vii și încotro te îndrepți. Dar mai ales pe unde vrei s-o apuci ca să ajungi Acolo. Nu se știe unde,…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 