Tag: Cosmin Florea
-
Scurta Înviere a domnului Lăzărescu sau lupte pentru un rol în același salt în gol: „Secundar”. Război cineteatral pentru o resuscitare la Național.
My familiar unfamiliar. Amestec de recognoscibil cu nou încadrează atent spațiul de joc mărginit de bucățile unei statui dărâmate de pe soclu care are să privegheze subconștientul colectiv pe tot parcursul spectacolului. Fecioara din Orleans evadată din afiș sau Ioana d’Arc descălecată pentru a consola încă un soldat căzut la datorie pe câmpul de luptă…
-
Moartea, portret fără lacrimi în pinacoteca lipsită de remușcări de la hotarele neantului:„Trei piese triste” în laboratorul teatrului pentru suflet al lui Radu Afrim
Moartea. Poate doar o concluzie pentru o viață pretext. O fotografie în piatră la căpătâiul unei eternități caduce, scrijelită de muritori în ceața densă a câte unui petic de efemer cu care își cârpesc bortele giulgiului luat în primire la naștere în așteptarea așternutului veșnic, ca primă lecție plină de sens. Asumată abia în ceasul…
-
Suflări strivite sub propriile trupuri, căzute din Cer în țărâna Renașterii lui Radu Afrim: „ANTOLOGIA DISPARIȚIEI”
Cu dalta în chip cioplit. De lut, de Lumină, de aripă, de nor, de arcuș, de hârtie, de cuvânt, de pixel, de pas de dans. Așteptând a doua înflorire a nalbei mari, cu dezorientarea dintre vârste lunecând misterios spre țărână printre anotimpuri ce trec în toate sensurile pe o pânză din vremea Renașterii, în sfârșit…
-
Fuga în Tăcere din noi înșine: „Exil” pe scena Mare a Naționalului
Acasă. Deportare. Expulzare. Părăsire. Surghiun. Români pribegi într-o Românie imaginară căreia încearcă să-i găsească definiția potrivită. Niciodată rămași, niciodată plecați de tot. Fugari nepricepuți pe o hartă interioară, parcă anume căzută din cui de pe peretele de la Răsărit ca să se prăbușească în ea însăși, în cea mai cruntă realitate care i-a fost hărăzită…
-
Trăim într-o lume crepusculară și nu există prieteni în amurg: „Macbeth”, generalul în trening al lui Botond Nagy, dezbracă sacoul de rege pentru un chimonou
Probabilitatea cuiva de a muri e șansa altuia de a-și crea o viață. Da. Fiecare generație încearcă să supraviețuiască. Cum poate mai bine. Așa se face că generalul scoțian de acum mai multe veacuri își aruncă armura lângă zidurile Cetății și se opintește în primul magazin de articole sportive din secolul XXI să-și cumpere o…
-
Din cearcănul ochiului care privește spre moarte: „Dansul Delhi“ în clinica lui Radu Afrim
Sunt un om bogat, dar infinit mai trist. Cu fiecare om care trece prin mine, cu toate comorile și tristețile lui. Dar sunt un om tot mai viu, cu toată moartea cu care sunt datoare. Cu fiecare ființă vie care trece prin mine, cu tot sfârșitul pe care la rându-i îl are de restituit ordinii…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 