Tag: Costi Baciu
-
/Ne’li.niʃ.te/. Fonetica unei frământări creatoare cu Dorina Lazăr la Odeon: FETIȚA ASTA CADE ÎN SUS CA SĂ ÎNVEȚE SĂ IUBEASCĂ
Liniște și semiîntuneric. Pe albastru. Prin hubloul din fundal pătrunde o lumină mică, prietenoasă, care mângâie ușor interiorul elegant drapat în catifea albastră al unui living generos, asemenea bordului unei nave de lux ce-și așteaptă cuminte vizitatorii pentru a-i transporta în altă realitate sub promisiunea unei experiențe de neuitat. Din calmul ăsta aparent cu care…
-
O planetă, teatru SF și foarte multă iubire: „SOLARIS”, fascinanta rătăcire a lui Bobi Pricop în Universul Excelsior. Via Tarkovski.
Nu ne putem găsi pe noi înșine decât dacă ne rătăcim. Cred că e cea mai simplă și frumoasă definiție pe care Solaris ar fi putut să o găsească iubirii. Și ca să afle dacă ne pricepem la rătăcire, planeta Solaris ne-a trimis un copil. Și uite cum răspundem: cu iubire. Pentru că „Solaris”-ul lui…
-
Boxing me softly. Un croșeu de catifea în plexul plin de sânge al violenței: „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi.”
Lumea ca ring de box. Arenă pentru o luptă nesfârșită. Cu viața, cu dragostea, cu lumina, cu teama, cu deznădejdea, cu boala, cu supraviețuirea, cu moartea. Cu ceilalți și cu noi înșine. Se pariază, se râde, se plânge, se disperă, se pariază din nou, se moare, se ridică miza. Greu să cazi, greu și să…
-
Dragostea, un dans despre noi însumi la modul nepersonal: „Aproape”. La Excelsior.
Ca pe tine însuți. Zice-se că așa trebuie iubit Aproapele. Mai ales atunci când el e atât de aproape de tine încât e cel mai departe. Depinde de pe care parte a sferei începi să măsori. Și dacă privești dinspre el ori dinspre tine. Trebuie iubit atunci când își montează cortul în curtea ta, fără…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 