Tag: Cristian Niculescu
-
Petale de heliotrop, flori de mireasă, fulgi de păpădie: Viața ca o scuturare în „Orașul nostru”. Piatra Neamț.
Doliu alb. O prezență fantomatică a banalului ce continuă să bântuie din amintiri Orașul nostru alb/negru, în care se succed regulat, preț de aproape trei ceasuri, întunericul și lumina, fără nicio umbră de gri. O partidă de șah cu remiza consimțită încă înainte de mutarea primei piese pe tabla de joc, dintr-o nouă rundă fără…
-
Suflări strivite sub propriile trupuri, căzute din Cer în țărâna Renașterii lui Radu Afrim: „ANTOLOGIA DISPARIȚIEI”
Cu dalta în chip cioplit. De lut, de Lumină, de aripă, de nor, de arcuș, de hârtie, de cuvânt, de pixel, de pas de dans. Așteptând a doua înflorire a nalbei mari, cu dezorientarea dintre vârste lunecând misterios spre țărână printre anotimpuri ce trec în toate sensurile pe o pânză din vremea Renașterii, în sfârșit…
-
Postnaufragiu cu Joker în piscina disco din Iliria nebunilor: „A douăsprezecea noapte” la malul mării, neomadrigal elisabetan cu Andrei Șerban
Doar nebunii iubesc. În timp ce sapă vitejește în mare, cu mâinile aproape goale, după cuvinte atent meșteșugite din cel mai obraznic text al lui Shakespeare. Aruncate în valuri dimpreună cu gemenii Sebastian și Viola în urmă cu patru secole, numai spre bucuria naufragiului ce le va fi-nsoțit de-atunci încoace comicul pe mici și mari…
-
De la Creangă la Cărbunariu. Povestea unui om „FRONTAL“: Muieți-s posmagii, cucoană?!…
Cică era odată într-un târg pe Valea Bistriței un mândru teatru, ce-a încăput într-o zi pe mâna unor oameni grozav de leneși. De leneși ce erau, nici replica la bun sfârșit să și-o ducă de gând n-aveau. Văzând una ca asta, cucoana, mai-mare peste leneșii târgului, hotărî să le ticluiască anume o poveste să vadă…
-
Oase cu cicatrici îmbrățișate întru vindecare sau țărâna de pe mormintele din noi: „Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals”. La Național.
Poarta zidului imaginar se trântește apăsat, ferecată deja de conștiința propriilor granițe ce se cer călcate pentru a ținti precis. Ecoul metalic al zăvorului proaspăt tras ne împarte brusc în noi, refugiații din scaune și din noi înșine, dependenți de iluzia începutului (!), cocoțați curioși pe al patrulea perete cu actele de spectator la vedere,…
-
Boxing me softly. Un croșeu de catifea în plexul plin de sânge al violenței: „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi.”
Lumea ca ring de box. Arenă pentru o luptă nesfârșită. Cu viața, cu dragostea, cu lumina, cu teama, cu deznădejdea, cu boala, cu supraviețuirea, cu moartea. Cu ceilalți și cu noi înșine. Se pariază, se râde, se plânge, se disperă, se pariază din nou, se moare, se ridică miza. Greu să cazi, greu și să…
-
Trăim într-o lume crepusculară și nu există prieteni în amurg: „Macbeth”, generalul în trening al lui Botond Nagy, dezbracă sacoul de rege pentru un chimonou
Probabilitatea cuiva de a muri e șansa altuia de a-și crea o viață. Da. Fiecare generație încearcă să supraviețuiască. Cum poate mai bine. Așa se face că generalul scoțian de acum mai multe veacuri își aruncă armura lângă zidurile Cetății și se opintește în primul magazin de articole sportive din secolul XXI să-și cumpere o…
-
Apărarea și acuzarea, cele două capete ale aceluiași balaur de pe tabla de joc: „Jocuri în curtea din spate” a Teatrului de Stat Constanța
Fără flori. Doar fată și băieți. Nici măcar ghiciți după nume. Adunați într-o curte din spate. Un fel nou și totuși vechi de când lumea a celor două genuri de a se amușina unul pe altul în grupuri mici și locuri retrase, departe de ochii curioșilor, în căutarea identității și cuceririlor care-i pregătesc fără să-și…
-
Cu Radu Afrim, de la un capăt spre celălalt al ciozvârtei: câine cu om. câine fără om. la Naționalul craiovean.
O ciozvârtă mare, sângerândă, dintr-un animal imaginar proaspăt sacrificat, aruncată pe tava așteptărilor tale cele mai intime. Una dintre premizele dramatice pentru un festin teatral, „doar e Afrim!”, îți spui, clar trebuie să te înfrupți din carnea crudă ce-ți va fi întinsă ca să descoperi osul promis pe afiș. Vezi tu mai încolo de unde…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 