Tag: Cristina Juncu
-
Melopee cu bărcuță rătăcită: „AȘTEPTÂNDU-L PE ULISE”. Cu Cristina (Penelopa) Juncu.
…cât timp s-o mai lăsa plutită de-o mare înspăimântător de liniștită!… Penelopa. Încă una între atâtea nereide, naiade ori oceanide câte s-au numărat printre nimfe (până la și) de la Războiul troian încoace. Care au aprins și au înflăcărat de-a lungul veacurilor multe cojoace (pentru care găsitu-s-a ac), trase peste inimi, pantaloni și minți încinse…
-
Mintea omului nu e întreagă la minte: „ORAȘUL LUMINII”. Cristi Juncu la Nottara.
Un spectacol din categoria mari spectacole mici. Relaxat, fără menajamente, de pe canapeluță, cu precizie, cu suspans și cu foarte mult umor, așa cum l-a imaginat regizorul Cristi Juncu. Un alt Conor McPherson, atacat de data aceasta la Teatrul Nottara, pe scena Sălii „George Constantin”. Deja cunoscător și bun prieten al textelor dramaturgului, după ce…
-
Alb pe alb. Cântec de iubire din pieptul credinței: Cristina Juncu „Agnes, aleasa lui Dumnezeu”. La Nottara.
Un pat alb, străjuit la căpătâi de o cruce luminoasă. La celălalt capăt un scaun pe care Agnes își așteaptă cuminte, în semiîntuneric, judecata divină. Înainte să înalțe către Dumnezeu următoarea rugă, împărtășită nestingherit cu publicul teatrului Nottara care o iscodește curios de jur împrejur, în timp ce-și caută cu oarece sfială locul în această…
-
Strigătul lui Brâncuși din burta peștelui cel mare: Iona lui Gábor Tompa, prizonierul infinitului care și-a găsit un Echo
Singur. Atât de singur că te părăsește până și ecoul. În sufletul gol, departe de toți și de toate. Făr’ de-nceput și fără vreun sfârșit previzibil. Dornic doar să afli. Să știi de unde vii și încotro te îndrepți. Dar mai ales pe unde vrei s-o apuci ca să ajungi Acolo. Nu se știe unde,…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 