Tag: Eugen Gyemant
-
Culpă sau premeditare dramatică? O poartă deschisă de Eugen Gyemant către teatrul mental: „Henry Johnson”. La Metropolis.
Viața ca o crimă. O închisoare din care ne putem cu greu salva. Un mental învăluit de confuzie, deliberat, mereu surprins ori doar bine antrenat până le conține pe toate. Gânduri sofisticate dintr-un elaborat mecanism de culpă și premeditare prin care expunem și ne argumentăm singurătățile fără să ne putem real apăra de crimele pe…
-
Dragostea, un dans despre noi însumi la modul nepersonal: „Aproape”. La Excelsior.
Ca pe tine însuți. Zice-se că așa trebuie iubit Aproapele. Mai ales atunci când el e atât de aproape de tine încât e cel mai departe. Depinde de pe care parte a sferei începi să măsori. Și dacă privești dinspre el ori dinspre tine. Trebuie iubit atunci când își montează cortul în curtea ta, fără…
-
În grajdul vieții sau lupta cu deşertăciunea: Leonce și Lena, paiațe în lumea de paie la unteatru
O joacă de-a teatrul în teatru. La Unteatru. O poveste romantică despre putere, libertate și fatalitate. O farsă filosofică despre iubire și soartă, scrisă cu nerv și umor, pusă în scenă cu multă emoție și tandrețe, la modul cel mai sarcastic, asumat, livrată direct spectatorului pe care-l privește fix în ochi și îl invită să…
-
Nevoia de a absolvi pentru a fi absolvit de vină: „50 de secunde” într-o oră și ceva de teatru
Grafică de Andreea Chirică în caietul-program Cincizeci de secunde pentru a încheia o viață. Și mai bine de o oră pentru a o retrăi. Sub lupă. La Sala Atelier a Naționalului, într-un spectacol montat după un text cu care Daniel Oltean a câștigat premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2017, „50…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 