Tag: Flavia Giurgiu
-
Sătui de lumea din noi sau ascensiunea unui extremist poate fi oprită: „Ultima vară de pace” în lesa sufletului lui Radu Afrim
Generația cu clanța de gât în așteptarea exit poll-ului. Prinsă la înghesuială, în pădure, între închisorile minții și sufletului și curajul de a evada. La claviatură și la burduf. De o parte a ușii lipsă, generația cu cheia de gât întinde mirată mâna cu cheia potrivită spre broasca sau butucul care nu mai există.…
-
Ce nu te omoară te afrimește: „Teatro Lúcido la malul infinitului” lui Radu Afrim. La Constanța.
Joac-o p-asta: un salvamar care nu vrea să i-o mai tragă unei tătăroaice sexy numai pentru că a văzut el niște vapoare încremenite în larg de câteva zile!… Nave de război!… Și cine-o să joace, mă, povestea asta? Și pe cine o să intereseze??? Dacă ești bărbat pe plaja vieții la agățat, nu te grăbi…
-
Eu uit, tu exiști, el/ea își amintește: „TRILOGIA MEMORIEI”. Conjugarea verbelor neuitării în estuarul iubirii lui Radu Afrim.
Reavăn. O promisiune rece și necruțătoare ce-și agită ecourile pe plaja întunecată și răcoroasă, coborâtă amenințător la marginea grădinii printre stâncile acoperite de ceață și de groază, de care se sparg zgomotos valurile unei mări încă uluită. Pâmânt aruncat de-a valma printre țipete ascuțite de pescăruși peste felii de viață, peste amintiri, peste obiecte și…
-
Ode to our families: La câțiva oameni distanță de Radu Afrim
Noi, ei… Cam câți oameni pot să încapă între mine și tine?!… Eu, cu noi toți care m-au făcut cine sunt, Tu, cu voi toți care te-au făcut cine ești, pe care Ei, toți ceilalți, îi văd lipiți unul de celălalt când ajung din întâmplare în vreun curajos Noi. Traumă lângă traumă legând o realitate…
-
De-a curmezișul afrimian: „Repetiție pentru o lume mai bună”. La flaut și la violoncel.
Globul de sticlă s-a dărâmaaat, a ieșit corbul și l-a luaaat!… Au mai rămas din el doar câteva din cioburile unei vieți trăite în încremenire, între tot felul de frici negru-Addams care i-au colorat vremelnic proximitatea. Și cântecul neterminat al podului de piatră promis să-l treacă în siguranță pe celălalt mal. Și umbra pereților înalți…
-
Cu Radu Afrim, de la un capăt spre celălalt al ciozvârtei: câine cu om. câine fără om. la Naționalul craiovean.
O ciozvârtă mare, sângerândă, dintr-un animal imaginar proaspăt sacrificat, aruncată pe tava așteptărilor tale cele mai intime. Una dintre premizele dramatice pentru un festin teatral, „doar e Afrim!”, îți spui, clar trebuie să te înfrupți din carnea crudă ce-ți va fi întinsă ca să descoperi osul promis pe afiș. Vezi tu mai încolo de unde…
-
M de la Teatru scris cu T de la Murphy: Joaca de-a răspărul pe acoperișul Naționalului bucureștean
Tot ce trebuie să știi despre pretext sau Purphy cu M de la Potiv. De deatru sau tans, nici nu mai contează… „M de la Murphy”, cel mai nou proiect „9G” (al 16-lea din „Noua Generație”, proiectul pentru sprijinirea și lansarea tinerilor creatori al Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava” al Naționalului bucureștean),…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 