Tag: Ioan Andrei Ionescu
-
Nu rămâne în urma noastră decât un gol. Care va fi umplut și primenit de primul venit. „Nora”, S.O.S. albastru pentru un salon alb de păpuși
Un alb bolnăvicios care-și așteaptă cuminte, într-un decor minimalist, macularea. Sau doar albastrul unei făgăduințe de salvare din rochița unei păpuși vechi, mutată într-o casă nouă. Un antreu cu obiecte și fotografii de epocă între care s-au rătăcit rânduri din celebra piesă din 1879 a lui Henrik Ibsen (!) îți asigură trecerea către salonul alb…
-
Nu poți uita niciodată Sărutul: „Și cerul va fi alb”. La Teatrul Coquette.
Sărutul promis, niciodată primit. Din care rămâne doar adierea unei perdele albe într-o pală de vânt ce-i poartă șoapta peste tot felul de distanțe, departe de Casa plăcerilor cu zorii mijiți în fereastra fermecată privind la plecarea ultimului petrecăreț care-și așteaptă cuminte refuzul. Un bărbat cu busola gata pierdută, alungat în zori departe de un…
-
Hoinar fără țintă în propria viață: Ioan Andrei Ionescu „Zorro”, vagabondul de la Național
O clipă. Atât durează prăbușirea. După o viață în care te-ai căznit să urci pas cu pas. Ani de frică. De dragoste. De păcat. Ani în care te-ai străduit să faci totul bine, să-ți asumi și să-ți îndrepți greșeală după greșeală, până când vei fi izbutit. Nu te-a învățat nimeni cum se face. Ai fi…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 