Tag: Irina Moscu
-
Sătui de lumea din noi sau ascensiunea unui extremist poate fi oprită: „Ultima vară de pace” în lesa sufletului lui Radu Afrim
Generația cu clanța de gât în așteptarea exit poll-ului. Prinsă la înghesuială, în pădure, între închisorile minții și sufletului și curajul de a evada. La claviatură și la burduf. De o parte a ușii lipsă, generația cu cheia de gât întinde mirată mâna cu cheia potrivită spre broasca sau butucul care nu mai există.…
-
Ce nu te omoară te afrimește: „Teatro Lúcido la malul infinitului” lui Radu Afrim. La Constanța.
Joac-o p-asta: un salvamar care nu vrea să i-o mai tragă unei tătăroaice sexy numai pentru că a văzut el niște vapoare încremenite în larg de câteva zile!… Nave de război!… Și cine-o să joace, mă, povestea asta? Și pe cine o să intereseze??? Dacă ești bărbat pe plaja vieții la agățat, nu te grăbi…
-
Loss of innocence sau fanaticii lui Botond Nagy de la Naționalul bucureștean: „Proorocul Ilie”, Fortza TNB!
Ilie 14. Vindecătorul lui Botond Nagy din Sfânta Evanghelie zugrăvită cu atenție de Irina Moscu în luminile celui mai crunt cotidian. Care pregătește molcom drujba Apocalipsei pentru ramurile uscate ale sufletelor rătăcite în cele 14 tablouri teatrale ce prind în rama istoriei (de-acum fluidă!) judecata păgână din zilele zbuciumate dinainte de osânda ce i-a fost…
-
De-a curmezișul afrimian: „Repetiție pentru o lume mai bună”. La flaut și la violoncel.
Globul de sticlă s-a dărâmaaat, a ieșit corbul și l-a luaaat!… Au mai rămas din el doar câteva din cioburile unei vieți trăite în încremenire, între tot felul de frici negru-Addams care i-au colorat vremelnic proximitatea. Și cântecul neterminat al podului de piatră promis să-l treacă în siguranță pe celălalt mal. Și umbra pereților înalți…
-
Cu Radu Afrim, de la un capăt spre celălalt al ciozvârtei: câine cu om. câine fără om. la Naționalul craiovean.
O ciozvârtă mare, sângerândă, dintr-un animal imaginar proaspăt sacrificat, aruncată pe tava așteptărilor tale cele mai intime. Una dintre premizele dramatice pentru un festin teatral, „doar e Afrim!”, îți spui, clar trebuie să te înfrupți din carnea crudă ce-ți va fi întinsă ca să descoperi osul promis pe afiș. Vezi tu mai încolo de unde…
-
Vocile retro de la P+2 sau jocul de-a copilăria altora: „Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte”
– o cronică infinită la un scenariu infinit – Suntem doar păsări călătoare. Învățăm mai întâi zborul și întindem apoi aripile către necunoscut. Păsări-năzuință, care știu că singurele direcții posibile sunt departele și înaltul. Dar, oricât de mult ne-am depărta sau înălța, nu putem să uităm că lăsăm întotdeauna în urmă un cuib cu o…
-
Gândurile surorilor Afrim în megafoanele Naționalului sau prima sută de ani cu trei surori
Oare cum arată tăcerea mâzgălită a unor oameni bolnavi de gânduri?… Strident. Dacă e să folosesc un singur cuvânt pentru cel mai recent spectacol montat de Radu Afrim pe scena Sălii Studio a Naționalului bucureștean: „Trei surori”- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov. Poezie pură. Dacă mi-ar fi permise două. O joacă nebună a…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 