Tag: Iustin Șurpănelu
-
Tatăl nostru Care ești în Cloud, huemAI?!… „(R)Evoluţie. Ghid de supraviețuire în secolul XXI.”
Rugăciune către Homo Deus: Tatăl nostru Carele ești în Cloud, sfințească-se ID-ul Tău, vie Cyber-Fizica Ta, facă-se Automatizarea Ta, precum în Cloud așa și pe Device. Simularea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșalele noastre transantropologice precum și noi iertăm greșiților noștri transumani și nu ne duce pe noi…
-
Morții cu viii, viii cu morții. Doi câte doi câte doi. Alexandru Dabija, primar în „ORAȘUL NOSTRU”. La Excelsior.
Naștere, copilărie, dragoste, căsătorie, moarte. Între ele viață. Cu miros de heliotrop, lumină clară de lună, fabrică de pături și foarte multe găini. Așa cum se arată ea în casele și curțile unui început de secol XX într-o mică urbe americană, un orășel fictiv plasat în zona New Hampshire, pe numele lui de botez teatral…
-
Adolescența naște pui vii și îi hrănește cu traume de Crăciun: Silent Night „PUNK ROCK”. La Excelsior.
All is calm, all is bright!… Furibund, violent, macabru. O sângerare publică a unui Crăciun ce nu-și mai găsește liniștea în Noaptea Sfântă, împroșcată cu rușinea unei tragedii pe care nimeni și nimic nu a prevestit-o. Un strigăt apăsat în acorduri rock într-o zgomotoasă explozie de energie a unei răni vii, purulentă, crescută netulburat la…
-
O planetă, teatru SF și foarte multă iubire: „SOLARIS”, fascinanta rătăcire a lui Bobi Pricop în Universul Excelsior. Via Tarkovski.
Nu ne putem găsi pe noi înșine decât dacă ne rătăcim. Cred că e cea mai simplă și frumoasă definiție pe care Solaris ar fi putut să o găsească iubirii. Și ca să afle dacă ne pricepem la rătăcire, planeta Solaris ne-a trimis un copil. Și uite cum răspundem: cu iubire. Pentru că „Solaris”-ul lui…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 