Tag: Lucian Iftime
-
Cu umorul pe umor călcând sau gustul acru al unui secol de politică și lingușeală: „O scrisoare pierdută”. Înviere și militărie într-o lecție de mobilizare teatrală cu Alexandru Dabija la Teatrul Act.
Azi în Dorohoi, mâine-n toată țara… și-n toată floarea din grădină!… Stare de alertă cu nenea Iancu sau cuvânt împreună despre gândirea politică românească a utimului secol care încă ne mai poate veni de hac, înaintând nestingherită cu metehne și oratorie deloc domesticite până-n zilele noastre din geografia strânsă ghem în pumnul ferm al unui…
-
Scrisori în alb către călăul pe care l-am iubit sau cenușa-testament din urna Femeii care cântă: „Incendii” pe scena teatrului constănțean
Alb pe alb. Un doliu cu ștafetă neagră. Trei scaune albe așteaptă cuminți în semiîntuneric să odihnească pentru o clipă scrumul celor mai teribile amintiri ce vor fi așezate cu grijă la masa tăcerilor istoriei, în hăul fără de culoare dintr-un promis testament în alb. Un cec de cuvinte și de fapte pe viață…
-
Restitutio in estivalum sau șlagărul culiselor românești: 10 LUCRURI PE CARE LE-AM PIERDUT LA FESTIVALUL MAMAIA
Soarele e îndrăgostit de Mamaia. Și Teatrul e înnebunit după Constanța. Două hituri. Unul al celebrei Margareta Pâslaru din 1967. Celălalt al minunatei trupe a Teatrului de Stat din 2023. Între ele s-au plimbat deșteptGabriel Sandu și Elena Morar să adune ritmurile unui festival pentru un vinil dramatic ce nu va înceta să se învârtă…
-
Captiv într-un spectacol care nu se mai joacă: Marcel Iureș, „Creatorul de teatru” al Naționalului
Leul în cușcă. Artistul, în toată splendoarea nudității lui umane. Cu pantalonii în vine, lăsând să se vadă tremurând genunchii îndoiți, bâjbâind după calea pierdută la căderea luminii în fața iminentului apus, sprijinind indecis, pe gambele obosite, greutatea unui trup înțepenit care se silește să-și amâne prăbușirea, în timp ce-și revendică zgomotos dreptul la eternitate.…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 