Tag: Mihaela Michailov
-
Teatru – extremă urgență. Sau istoria e ceea ce rămâne după ce și unii și alții au șters tot: „În zori, lumina e mai aspră”. Codul Replika.
Lupta cu mâinile goale împotriva răului. Cu obrazul întins, fardul discret, uniforma impecabilă, pantofii lustruiți, bereta așezată corespunzător pe creștet, privirea vigilentă, dreaptă și iscoditoare, pumnii încleștați și scrâșnetul discret așezat printre dinți sub un fermecător zâmbet ferm. Așa arată o luptătoare disciplinată a istoriei. Inspirație pentru deloc puținele femei care și-au făcut încetul cu…
-
Ora la care Bobi Pricop caută să te împace cu demonul interior. La Excelsior. „ȘAPTE MINUTE DUPĂ MIEZUL NOPȚII
Mister, neastâmpăr, semiîntuneric. Spectatori agitați apăsând pe butoane, schimbând în șoaptă câteva impresii (cele mai multe despre filmul de referință din 2016) ori sfătuindu-se precipitat unul cu altul, pregătindu-se curioși pentru o experiență mai rar întâlnită în sălile de teatru. O voce blândă îi ghidează calm prin cele câteva detalii tehnice de care au nevoie,…
-
Dansul printre paharele cu apă ale unui bărbat adevărat: „CINE L-A UCIS PE TATA?”. Dubla crimă mărturisită de Andrei Măjeri într-o partidă de baschet. La Metropolis.
Să ucizi un fel de a fi. Un curaj pentru care nu te poate pregăti nimeni niciodată. O crimă tăinuită spre care suntem mereu împinși de toate nepotrivirile noastre cu ceea ce ne înconjoară, de toate disonanțele care ne amenință cu invalidarea, cu neacceptarea, cu respingerea, cu izolarea. O crimă pe care cel mai adesea…
-
Educație și dragoste în casa păpușilor: „TREI.TRÊS.TRIA.” La Replika.
Scena vieții. Singura promisiune a reflectoarelor la care visează o fetiță, așteptând cu nerăbdare momentul în care-și vor revărsa lumina asupra ei, arătând-o lumii. Un rol singular pentru care nu a fost invitată la nicio audiție și pe care trebuie să-l învețe din mers, repetând fără încetare de pe marginea căsuței prin care ghidează răbdătoare…
-
Sare și piper peste familialul românesc: „Familia fără zahăr” de la Replika
Rufele murdare spălate în superba intimitate a familiei Replika. Veșmintele astea sută la sută românești, croite în formă de cruce dintr-o singură bucată de pânză, in sau borangic, care suportă acum doar dușul cu apă rece (mult sub temperatura normală a fiecărei celule a societății…) care nu te îmbată, ci doar curăță, fără balsamuri și…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 