Tag: Mihai Dobre
-
Inimi amăgite ce se zbat rușinate în mințile noastre: „DRAGOSTE” de teatru și cacofonii amoroase cehoviene cu Andrei și Andreea Grosu la Râmnicu Vâlcea.
Aritmii. Un mușchi teatral-cardiac se contractă disonant în câteva piepturi azvârlite în scenă în căutare de întreg nesincron. Năzuind parcă anume să-și dezacordeze instrumentele întru o lipsă cvasitotală de armonie cu care să-ți atragă atenția asupra fiecăruia dintre ele până-ți găsești locul cuvenit în această stridentă respirație generală, propusă în uvertură de ciudata orchestră ce…
-
Ce-ai fi regretat dacă n-ai fi existat: „Outfitul şearpelui”. Povestea primului Om care l-a inventat pe Dumnezeu din nimic.
Prolog: de sapă și de coasă nu te scapă nimeni. Lumea privită cu susu’-n jos. La propriu. Prin ochii lui Cătălin Miculeasa, care se lasă anume studiat ca să-i înțelegem poziția. Sau individul târându-se în piele de șarpe pe undeva pe la baza unei piramide corpo-ratiste, în care omul, partea de jos a sistemului, duce…
-
Andrea Gavriliu și Pocalul de dublu-Foc: „DOUBLE FIESTA”. La Teatrul Godot.
Seară de bal la Palatul Bragadiru. În lumina caldă de candelabru, 16 tineri frumoși și eleganți își aliniază pașii către spațiul central care-i așteaptă cu masa pusă. Pentru o petrecere somptuoasă de zile mari în care-și va căuta fiecare locul potrivit, amușinând încăperea și partenerii de joc cu mișcări precise ce pleacă în ștafetă de…
-
Sfârșitul se află în început și în același timp totul continuă: „Sfârșit de partidă”. Cu Mihai Măniuțiu la „Tony Bulandra”.
„− La ce e bună comedia asta în fiecare zi? − Rutina. Nu se știe niciodată. − Noaptea trecută m-am uitat în pieptul meu. Era în el o bubă mare. − Ți-ai văzut inima. ” Răzvan Vasilescu și Marius Bodochi. Hamm și Clov, zic. Păzind frigiderele în care au fost vârâți Nagg (Corneliu Jipa) și…
-
Cărămizi de cuveneală din care ne-am construit aroganța libertății: „Interior/Exterior“, un test pentru zidurile ridicate între caldarâm și Cer
Viața între 16 martie și 14 mai 2020. Între imperativul „stați în casă! “ și timidul „puteți ieși din casă!…“. Două luni care au schimbat radical viețile noastre și ale oamenilor din jur, în chipuri în care nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla vreodată. Și cu consecințe pe măsură. Două luni comprimate interesant de…
-
Când torționarii cer să fie judecați pentru crime: „Drumul Damascului”, un pas spre căință pentru o clipă de sublim preschimbată pe o viață de sclavie
O rază de lumină către nopțile întunecate ale zilelor fără vedere petrecute de Saul în rugăciune în Cetatea Damascului. O ultimă încercare de redare a demnitățior pierdute aiurea prin istorie ale unor oameni care încă iși mai caută identitatea prin colbul jumătății comuniste de secol a unei Românii în derivă. „Noi nu suntem nimica-n lume,…
-
Despre deAjunsul de a fi, despre neAjunsul de A fi femeie: cu A de la „CassandrA”. La Apollo 111.
CassandrA. Începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor dintr-o poveste fără de sfârșit. Un punct magic pe drumul de la A la A care trece obligatoriu prin A. Din „A fi femeie”. Un morfem dintr-un mod nepersonal fără de care infinitivul existenței nu ar fi posibil. Și nici genul astfel născut. Și niciun verb care să-i pună…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 