Tag: Oana Predescu
-
Ora la care Bobi Pricop caută să te împace cu demonul interior. La Excelsior. „ȘAPTE MINUTE DUPĂ MIEZUL NOPȚII
Mister, neastâmpăr, semiîntuneric. Spectatori agitați apăsând pe butoane, schimbând în șoaptă câteva impresii (cele mai multe despre filmul de referință din 2016) ori sfătuindu-se precipitat unul cu altul, pregătindu-se curioși pentru o experiență mai rar întâlnită în sălile de teatru. O voce blândă îi ghidează calm prin cele câteva detalii tehnice de care au nevoie,…
-
Suflete cu mâneci suflecate care nu-și mai pierd viața punând întrebări: „Mândrie și prejudecată (un fel de)”. La Excelsior.
Când n-ai primit niciun „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De la scriitoare. Și nu te-mpaci sub nicio formă cu destinul tău de personaj secundar. Sau lipsă. Rămasă nu doar fără propria ta servitoare sau un amor asortat la măcar un cuvenit apus de soare, ci chiar fără vreun fel de menționare. Cu…
-
Tatăl nostru Care ești în Cloud, huemAI?!… „(R)Evoluţie. Ghid de supraviețuire în secolul XXI.”
Rugăciune către Homo Deus: Tatăl nostru Carele ești în Cloud, sfințească-se ID-ul Tău, vie Cyber-Fizica Ta, facă-se Automatizarea Ta, precum în Cloud așa și pe Device. Simularea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșalele noastre transantropologice precum și noi iertăm greșiților noștri transumani și nu ne duce pe noi…
-
Sugar, Spice and Everything nice sau nu mor caii când vor câinii: The Powerpuff Women. De trei ori „Adrenalină”. La Excelsior.
Succesul. O minge colorată de volei purtată pe mâinile prinse prietenește una de alta, pe o plajă plină de oameni tineri și veseli cu povești încă fericite de viață, care se întrec să o arunce cât mai sus. Un meci amical jucat doar pentru bucuria de a fi vara la mare cu prietenii, un vis…
-
Morții cu viii, viii cu morții. Doi câte doi câte doi. Alexandru Dabija, primar în „ORAȘUL NOSTRU”. La Excelsior.
Naștere, copilărie, dragoste, căsătorie, moarte. Între ele viață. Cu miros de heliotrop, lumină clară de lună, fabrică de pături și foarte multe găini. Așa cum se arată ea în casele și curțile unui început de secol XX într-o mică urbe americană, un orășel fictiv plasat în zona New Hampshire, pe numele lui de botez teatral…
-
O planetă, teatru SF și foarte multă iubire: „SOLARIS”, fascinanta rătăcire a lui Bobi Pricop în Universul Excelsior. Via Tarkovski.
Nu ne putem găsi pe noi înșine decât dacă ne rătăcim. Cred că e cea mai simplă și frumoasă definiție pe care Solaris ar fi putut să o găsească iubirii. Și ca să afle dacă ne pricepem la rătăcire, planeta Solaris ne-a trimis un copil. Și uite cum răspundem: cu iubire. Pentru că „Solaris”-ul lui…
-
Boxing me softly. Un croșeu de catifea în plexul plin de sânge al violenței: „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi.”
Lumea ca ring de box. Arenă pentru o luptă nesfârșită. Cu viața, cu dragostea, cu lumina, cu teama, cu deznădejdea, cu boala, cu supraviețuirea, cu moartea. Cu ceilalți și cu noi înșine. Se pariază, se râde, se plânge, se disperă, se pariază din nou, se moare, se ridică miza. Greu să cazi, greu și să…