Tag: Richard Bovnoczki
-
Loss of innocence sau fanaticii lui Botond Nagy de la Naționalul bucureștean: „Proorocul Ilie”, Fortza TNB!
Ilie 14. Vindecătorul lui Botond Nagy din Sfânta Evanghelie zugrăvită cu atenție de Irina Moscu în luminile celui mai crunt cotidian. Care pregătește molcom drujba Apocalipsei pentru ramurile uscate ale sufletelor rătăcite în cele 14 tablouri teatrale ce prind în rama istoriei (de-acum fluidă!) judecata păgână din zilele zbuciumate dinainte de osânda ce i-a fost…
-
Post-it cu sânge și crini împușcați pe zidul în cruce al lui Ostermeier la Național: David Bowie între oglinzile Heddei Gabler
Ploaie, melancolie și muzică de coarde ciupite rece, întinzându-și amenințător griful peste imaginile în mișcare ce ne grăbesc către un contemporan sumbru, promis în afișul spectacolului. Hedda Gabler. Femeia tânără, frumoasă, puternică, sigură pe sine și pe feminitatea ei, învăluită repede în cea mai adâncă tristețe de femeie pe care i-ar fi putut-o inventa cinicul…
-
Cum îți bate la ușă o zeiță sau despre putere și fetișism în viață și pe scenă: VENUS IN FUR. La unteatru.
Fascinația. Unei idei, unui sentiment, unui comportament. Altfel. Nimeni nu e învățat ce anume este normalul și de unde începe de fapt devianța. Și cel mai adesea nu suntem în stare să identificăm momentul în care se declanșează un altfel de normal, de obicei tăinuit, adesea nemanifestat și definit astfel abia după lungi observații, investigații…
-
Melcii de hârtie nu mor sau cum să punem laolaltă bucățile noastre de Dumnezeu: „MASS”. Spovedanie și rugă pentru părinți la unteatru și la TNRS.
Un borcan colorat cu mirări, amintiri și lovituri de hârtie. Lovește-mă, ca să aflu cine ești! Lovește, până nu e prea târziu! Și hârtia se strânge neputincioasă într-un pumn trimis direct în plex. Urmat de o pauză de respirație de o oră și ceva. De teatru de cea mai bună calitate. Așa arată spectacolul semnat…
-
Fuga în Tăcere din noi înșine: „Exil” pe scena Mare a Naționalului
Acasă. Deportare. Expulzare. Părăsire. Surghiun. Români pribegi într-o Românie imaginară căreia încearcă să-i găsească definiția potrivită. Niciodată rămași, niciodată plecați de tot. Fugari nepricepuți pe o hartă interioară, parcă anume căzută din cui de pe peretele de la Răsărit ca să se prăbușească în ea însăși, în cea mai cruntă realitate care i-a fost hărăzită…
-
Punct ochit, punct lovit: „Pescărușul“ în poligonul de trageri al lui Eugen Jebeleanu. R.I.P., TNB!
Cehov nu privește în gol. De șnurul ochelarilor fără brațe legat de lentila dreaptă, brand new vision, stă atârnat demult laserul căutăturii scrutătoare, pusă dinadins deoparte, către oamenii acestui secol. El decupează abil sticla, eliberată de strânsoarea privirii prin dioptriile cu care s-a obișnuit atât de multă vreme ochiul, păcălit mereu de minciunile sfruntate aruncate…
-
Vlad Massaci, arcuș și pizzicato pentru Turgheniev și orchestră: „Părinți și copii”, concert pentru coarde sensibile la TNB
Vlad Massaci în concert teatral cu „Părinți și copii” în cea mai nouă premieră de pe scena Mare a Naționalului bucureștean. O mână care trage priceput arcușul peste corzile unui violoncel teatral de mileniul trei, cu o octavă mai sus decât contrabasul literar rus care i-a dat tonul în urmă cu un secol și jumătate.…
-
Filmul unor recunoașteri dureroase la Naționalul bucureștean: Adio, domnule Haffmann
Teatru pandemic. O reinventare a convenției, într-un examen de regie în pandemie. A unui film developat după o placă fotografică pe care istoria a imprimat imaginile dramatice ale unuia dintre cele mai triste momente ale ei. Spre a le așeza în album și a le răsfoi într-un alt moment delicat din lunga ei curgere. Cu…
-
Schreiben macht frei: „Schneider & Schuster” denunță istoria crudă a secolului XX
În lagărul cuvintelor noastre. Cele mai dure pe care le putem gândi sau rosti. Frică. Vină. Rușine. Ură. Crimă. Să recunoaștem totul. Sub tortura unor hohote de râs, în scris, sub semnătură. Scrisul care ne eliberează sau un altfel de Auschwitz al ultimului secol. Un lagăr de concentrare și exterminare a individului prin denunț și…
-
Doar o oră despre nefericirea de o viață: „Before breakfast”- un spectacol despre laolalta unui neîmpreună
Tăcerea. Cel mai greu de suportat act de comunicare între doi oameni. Mai ales între doi oameni care au fost odată unul. Și din care n-a mai rămas niciunul, pentru că s-au șters, din greșeală, unul pe celălalt, fără posibilitatea de a se mai desena vreodată. Pentru că nu-și mai aduc aminte sentimentul care i-a…
-
ODĂ CĂLĂTORULUI ÎN STADIU TERMINAL: „THE SUNSET LIMITED”, UNTEATRU
Cea mai frumoasă posibilitate de sinucidere. Teatrală. Dacă pasărea Phoenix ar putea alege o formă de autoincendiere periodică şi regenerare din propria cenuşă, cu siguranţă ar lua în calcul spectacolul găzduit de Unteatru. „The Sunset Limited” de Cormac McCarthy, în regia curată a lui Andrei şi a Andreei Grosu, cu doi actori uriaşi în cele…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 