Tag: Sânziana Stoican
-
Alb pe alb. Cântec de iubire din pieptul credinței: Cristina Juncu „Agnes, aleasa lui Dumnezeu”. La Nottara.
Un pat alb, străjuit la căpătâi de o cruce luminoasă. La celălalt capăt un scaun pe care Agnes își așteaptă cuminte, în semiîntuneric, judecata divină. Înainte să înalțe către Dumnezeu următoarea rugă, împărtășită nestingherit cu publicul teatrului Nottara care o iscodește curios de jur împrejur, în timp ce-și caută cu oarece sfială locul în această…
-
Boxing me softly. Un croșeu de catifea în plexul plin de sânge al violenței: „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi.”
Lumea ca ring de box. Arenă pentru o luptă nesfârșită. Cu viața, cu dragostea, cu lumina, cu teama, cu deznădejdea, cu boala, cu supraviețuirea, cu moartea. Cu ceilalți și cu noi înșine. Se pariază, se râde, se plânge, se disperă, se pariază din nou, se moare, se ridică miza. Greu să cazi, greu și să…
-
Rețetă pentru cum să dai foc la ibric: „Chelnerul mut” servește la unteatru
O sală mică. Mică, mică. Mai precis Sala Mică a unteatru. De lângă oterasă. Cea de la primul etaj al binecunoscutului sălaș de cultură de pe Sfinții Apostoli. În antreul ei și mai mic primești instrucțiuni cu cinci minute înainte de începerea spectacolului: „Chelnerul mut” de Harold Pinter, în regia Sânzianei Stoican. Tu, spectatorul. Și…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 