Tag: Șerban Pavlu
-
Nu rămâne în urma noastră decât un gol. Care va fi umplut și primenit de primul venit. „Nora”, S.O.S. albastru pentru un salon alb de păpuși
Un alb bolnăvicios care-și așteaptă cuminte, într-un decor minimalist, macularea. Sau doar albastrul unei făgăduințe de salvare din rochița unei păpuși vechi, mutată într-o casă nouă. Un antreu cu obiecte și fotografii de epocă între care s-au rătăcit rânduri din celebra piesă din 1879 a lui Henrik Ibsen (!) îți asigură trecerea către salonul alb…
-
46-19-10. Cod de acces către sacru și profan: „Bazinul de nord”. La ARCUB.
Vina. Rotița care poate pune în mișcare cel mai complex mecanism al psihoemoționalului nostru. Capricioasă, necruțătoare, mistuitoare, se ascunde nepricepută după priviri ce-și forțează seninul și respirații greoaie slobozite uneori în oftat prelung din piepturile amenințate fără oprire cu destăinuiri periculoase și țâșnește de acolo când ți-e lumea mai dragă. Scotocind adânc după adevăr, sfredelind…
-
Culpă sau premeditare dramatică? O poartă deschisă de Eugen Gyemant către teatrul mental: „Henry Johnson”. La Metropolis.
Viața ca o crimă. O închisoare din care ne putem cu greu salva. Un mental învăluit de confuzie, deliberat, mereu surprins ori doar bine antrenat până le conține pe toate. Gânduri sofisticate dintr-un elaborat mecanism de culpă și premeditare prin care expunem și ne argumentăm singurătățile fără să ne putem real apăra de crimele pe…
-
La micul dejun și la prânz mă descurc eu cu dușmanii, ferește-mă, Doamne, de… „Cină cu prieteni”. Sau doi plus doi egal trei. La Bulandra.
Un zâmbet larg, fals, înfipt precis în spuma de lapte ce râde într-o inimioară în ceașca de cafea, lângă croissantul cu unt cu care îți începi ziua, la o conversație politicoasă. După niște ore de muncă, alt zâmbet la un prânz copios pe o terasă din centrul orașului îți va asigura energia necesară să-ți duci…
-
Erou și demon: Coriolanus, noua carte de vizită a Bulandrei
Avem sau nu nevoie de democrație? Avem sau nu nevoie de lideri puternici? Adevărul merge cu politica? Gata cu cutumua, cu tipicul, cu procedura! Să folosim cenzura! Sună cunoscut? E măcar vreuna dintre întrebările sau exclamațiile de mai sus să nu vă fi bântuit în ultima vreme? Am văzut „Coriolanus” în sala „Toma Caragiu” a…
-
ODĂ CĂLĂTORULUI ÎN STADIU TERMINAL: „THE SUNSET LIMITED”, UNTEATRU
Cea mai frumoasă posibilitate de sinucidere. Teatrală. Dacă pasărea Phoenix ar putea alege o formă de autoincendiere periodică şi regenerare din propria cenuşă, cu siguranţă ar lua în calcul spectacolul găzduit de Unteatru. „The Sunset Limited” de Cormac McCarthy, în regia curată a lui Andrei şi a Andreei Grosu, cu doi actori uriaşi în cele…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 