Tag: Teatrul Act
-
Ispită în sânge pentru nara mereu flămândă a animalului din noi: „Acasă / La Zoo”. La Teatrul Act.
Ar trebui să stăm de vorbă. Cele câteva cuvinte de la care pot porni una către alta, înverșunate, pline de reproș, mirate sau doar perplexe, două singurătăți. Care se însoțesc de obicei în tăcere sub același acoperiș, prea prinsă fiecare de treburi cotidiene în vreo odaie a casei ca să mai ajungă în camera în…
-
Foxtrot în pași de vals pe oglinda spartă între Mine și Tine: „Linia solară” la Teatrul Act
Ea, El, o căsnicie, un lanț, un cuțit și o linie imaginară: „Linia solară”. Mărgele de sticlă cu frânturi de gânduri și evenimente de viață rostogolite pe cioburile oglinzii sparte într-un joc nocturn de-a el și ea. De-a împreună, de-a granițele, de-a iubirea. Un dans încă indecis în balansul fragil al pașilor ce-și caută cadența…
-
Corbul din Turn către Toffee la Teatrul Act: Touch the screen! „EA ȘI NUMAI EA”. Conversație cu străinul de lângă noi.
Țara de Nicăieri. Cel mai bun adăpost pentru singurătățile de ieri și de azi. Acum pe ecrane. O să ne vedem aici în fiecare zi și-o să ne scriem. O să fim fericiți împreună. Dacă-mi arăți Neverland-ul tău, îți arăt și eu Neverland-ul meu!… Arată-mi! (Să nu mă înțelegi greșit, io n-o iau la labă…
-
Strecurălnicia și trasul pe sfoară, cele mai vechi metode de învățare românești: ROSTO, victimele mioriticului la Teatrul Act
Românașului îi place. Fatalitatea, monșer! Mai ales cea școlară. Rosto. Sau tot ce ne aducem aminte despre rost. Un posibil nume de alint al pedagogului de școală nouă pentru un pROSTOvan get-beget. Același al lui nenea Iancu de acum un secol, pe care-l distingi lesne pe băncile școlii românești de azi și de oricând. Că…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 