Tag: Teatrul Excelsior
-
Ora la care Bobi Pricop caută să te împace cu demonul interior. La Excelsior. „ȘAPTE MINUTE DUPĂ MIEZUL NOPȚII
Mister, neastâmpăr, semiîntuneric. Spectatori agitați apăsând pe butoane, schimbând în șoaptă câteva impresii (cele mai multe despre filmul de referință din 2016) ori sfătuindu-se precipitat unul cu altul, pregătindu-se curioși pentru o experiență mai rar întâlnită în sălile de teatru. O voce blândă îi ghidează calm prin cele câteva detalii tehnice de care au nevoie,…
-
Iuvenes dum sumus sau călăi și victime de două ori doi în unu: „OLEANNA”. Cum intră Marius Turdeanu pe ușa din față. La Excelsior.
Stai! Imperativele unei situații teatrale. Excelent deschisă de Marius Turdeanu, actorul sibian proaspăt sosit în trupa Teatrului Excelsior, care pornește pertinent spectacolul ce-i marchează debutul pe această scenă. „Oleanna”. O operație teatrală cu bisturiul bine ascuțit de Mădălin Hîncu pe interpretările actoricești ale unui excelent text dramatic semnat de David Mamet (foarte bine tradus de…
-
Suflete cu mâneci suflecate care nu-și mai pierd viața punând întrebări: „Mândrie și prejudecată (un fel de)”. La Excelsior.
Când n-ai primit niciun „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De la scriitoare. Și nu te-mpaci sub nicio formă cu destinul tău de personaj secundar. Sau lipsă. Rămasă nu doar fără propria ta servitoare sau un amor asortat la măcar un cuvenit apus de soare, ci chiar fără vreun fel de menționare. Cu…
-
Tatăl nostru Care ești în Cloud, huemAI?!… „(R)Evoluţie. Ghid de supraviețuire în secolul XXI.”
Rugăciune către Homo Deus: Tatăl nostru Carele ești în Cloud, sfințească-se ID-ul Tău, vie Cyber-Fizica Ta, facă-se Automatizarea Ta, precum în Cloud așa și pe Device. Simularea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșalele noastre transantropologice precum și noi iertăm greșiților noștri transumani și nu ne duce pe noi…
-
Sugar, Spice and Everything nice sau nu mor caii când vor câinii: The Powerpuff Women. De trei ori „Adrenalină”. La Excelsior.
Succesul. O minge colorată de volei purtată pe mâinile prinse prietenește una de alta, pe o plajă plină de oameni tineri și veseli cu povești încă fericite de viață, care se întrec să o arunce cât mai sus. Un meci amical jucat doar pentru bucuria de a fi vara la mare cu prietenii, un vis…
-
Dacă Isus ar fi fost pteranodon sau paleopostumanul familiei tradisfuncționale: „PTERODACTILI”. Radu Iacoban la Excelsior.
Și dacă suntem așa hidoși cum ne arată oglinda lui Radu Iacoban?!… Îngeri căzuți cu față umană și aripile adânc înfipte în ere demult uitate, creați după chipul și asemănarea unui Dumnezeu exuberant, isteric și ludic, care a jonglat prea mult cu regnurile și speciile în design-ul jocului video pe care ni l-a propus într-o…
-
Cioburi sparte din antologia inocenței: SF (SUPER FRAGIL). Andrea Gavriliu, ora de poezie pe scena Teatrului Excelsior.
O oră cât o copilărie întreagă. Șase cioburi ce-și adună forțele să recompună pocalul spart de unde s-a vărsat pe pământ poțiunea magică a copilăriei, din care parcă am și uitat când am sorbit ultima oară. Transformați în adulți morocănoși, intransigenți ori numai foarte serioși, după ce ne-am dat de doar trei ori peste cap,…
-
Învățăturile Gianinei Cărbunariu către fiul ei ascultător, Teatrul Excelsior: Zi-le, Sadoveanu! Fără număr, fără număr!… Stop. DOUĂ ORE CU PAUZĂ (Moromeții, volumul III)
Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băieţii în clasă erau cu monitorii… Hai, bre, Domnule Trandafir, nu e politically correct, asta e din alt secol!… Stați așa, m-a luat flama, nu e domnu Trandafir!… E István Téglás de la Baraolt, județu’ Covasna, cu diapazonu’n mână și o superbă tălmăcire a…
-
Morții cu viii, viii cu morții. Doi câte doi câte doi. Alexandru Dabija, primar în „ORAȘUL NOSTRU”. La Excelsior.
Naștere, copilărie, dragoste, căsătorie, moarte. Între ele viață. Cu miros de heliotrop, lumină clară de lună, fabrică de pături și foarte multe găini. Așa cum se arată ea în casele și curțile unui început de secol XX într-o mică urbe americană, un orășel fictiv plasat în zona New Hampshire, pe numele lui de botez teatral…
-
Adolescența naște pui vii și îi hrănește cu traume de Crăciun: Silent Night „PUNK ROCK”. La Excelsior.
All is calm, all is bright!… Furibund, violent, macabru. O sângerare publică a unui Crăciun ce nu-și mai găsește liniștea în Noaptea Sfântă, împroșcată cu rușinea unei tragedii pe care nimeni și nimic nu a prevestit-o. Un strigăt apăsat în acorduri rock într-o zgomotoasă explozie de energie a unei răni vii, purulentă, crescută netulburat la…
-
O planetă, teatru SF și foarte multă iubire: „SOLARIS”, fascinanta rătăcire a lui Bobi Pricop în Universul Excelsior. Via Tarkovski.
Nu ne putem găsi pe noi înșine decât dacă ne rătăcim. Cred că e cea mai simplă și frumoasă definiție pe care Solaris ar fi putut să o găsească iubirii. Și ca să afle dacă ne pricepem la rătăcire, planeta Solaris ne-a trimis un copil. Și uite cum răspundem: cu iubire. Pentru că „Solaris”-ul lui…
-
Boxing me softly. Un croșeu de catifea în plexul plin de sânge al violenței: „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi.”
Lumea ca ring de box. Arenă pentru o luptă nesfârșită. Cu viața, cu dragostea, cu lumina, cu teama, cu deznădejdea, cu boala, cu supraviețuirea, cu moartea. Cu ceilalți și cu noi înșine. Se pariază, se râde, se plânge, se disperă, se pariază din nou, se moare, se ridică miza. Greu să cazi, greu și să…
-
Dragostea, un dans despre noi însumi la modul nepersonal: „Aproape”. La Excelsior.
Ca pe tine însuți. Zice-se că așa trebuie iubit Aproapele. Mai ales atunci când el e atât de aproape de tine încât e cel mai departe. Depinde de pe care parte a sferei începi să măsori. Și dacă privești dinspre el ori dinspre tine. Trebuie iubit atunci când își montează cortul în curtea ta, fără…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 