Tag: Toma Dănilă
-
Hoinar fără țintă în propria viață: Ioan Andrei Ionescu „Zorro”, vagabondul de la Național
O clipă. Atât durează prăbușirea. După o viață în care te-ai căznit să urci pas cu pas. Ani de frică. De dragoste. De păcat. Ani în care te-ai străduit să faci totul bine, să-ți asumi și să-ți îndrepți greșeală după greșeală, până când vei fi izbutit. Nu te-a învățat nimeni cum se face. Ai fi…
-
Scormonind în jăraticul beckettian după aripile mântuirii: Gheorghe Visu, pasărea Phoenix a lui Toma Dănilă în „Cenușa” de la Point
Alb. O plajă pustie într-un univers nelocuit. Sau o plajă nelocuită într-un univers pustiu. Semne albe însoțind zgomote albe dintr-o dragoste fără sunete într-un promis anotimp alb. Îngânate doar de mare, într-o infinită abținere din care se revarsă ritmic pe pământ cel mai sfâșâietor strigăt de disperare: după viață. Așa cum se construiește ea din…
-
Rămas bun iubirii: ULTIMA BANDĂ A LUI KRAPP
Unteatru, o singurătate. O ultimă oră de singurătate. Într-un spectacol curat și lucid despre solitudine, semnat de Toma Dănilă, în intimitatea claustrală a Sălii Mici. Un ermitaj în care singurele schimbări din ultimii treizeci de ani au fost numai în ordinea cutiilor cu benzi magnetice de pe masa de lucru a scriitorului beckettian, pe care…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 