Tag: Tudor Prodan
-
Recviem pentru o nuntă ratată sau vânzoleală mare prin Teatrul Mic: Ne cerem scuze pentru disconfortul creat de Radu Iacoban
Nunta traumelor noastre. Înainte și după cununie, în fața și în spatele altarului teatral încropit pentru festin, întru disconfort total, în mai multe spații ale clădirii teatrului, gata să oficieze înaintea Domnului (și a domnului/doamnei, care s-o nimeri a fi de față (!)) unirea între două nevoi. Până când moartea, un secret bine ascuns, o…
-
Dacă Isus ar fi fost pteranodon sau paleopostumanul familiei tradisfuncționale: „PTERODACTILI”. Radu Iacoban la Excelsior.
Și dacă suntem așa hidoși cum ne arată oglinda lui Radu Iacoban?!… Îngeri căzuți cu față umană și aripile adânc înfipte în ere demult uitate, creați după chipul și asemănarea unui Dumnezeu exuberant, isteric și ludic, care a jonglat prea mult cu regnurile și speciile în design-ul jocului video pe care ni l-a propus într-o…
-
Foxtrot în pași de vals pe oglinda spartă între Mine și Tine: „Linia solară” la Teatrul Act
Ea, El, o căsnicie, un lanț, un cuțit și o linie imaginară: „Linia solară”. Mărgele de sticlă cu frânturi de gânduri și evenimente de viață rostogolite pe cioburile oglinzii sparte într-un joc nocturn de-a el și ea. De-a împreună, de-a granițele, de-a iubirea. Un dans încă indecis în balansul fragil al pașilor ce-și caută cadența…
-
Lacrimi din Cer cu supă de pește sau karma is a bitch: „Când ploaia se va opri” la Teatrul Mic
Plouă cu nemiluita. Plouă de opt decenii peste viața unei familii care pare să nu mai scape vreodată de vremea rea ce s-a abătut asupra vlăstarelor ei. Plouă karmic, de patru generații, peste sufletele ce se străduiesc din răsputeri să-și adune drumurile laolaltă, în aceeași intersecție, doar-doar și-or afla distanțele parcurse cu adevărat până aici,…
-
Natură-Rață-Moarte. „The Duck Variations – Variațiuni pe tema raței” la Teatrul Mic
Mijesc zorii unei noi zile din care se aude clar: duck-duck!… Hai la privit de păsări! Cum altfel să încercăm să înțelegem secretul zborului?… Poate e numai o poveste despre vechii greci care ne-a fost citită în copilărie. Sau poate e toată înțelepciunea pe care ne-o asigură viața, doar trăind-o, pe care căutăm apoi s-o…
-
Despre deAjunsul de a fi, despre neAjunsul de A fi femeie: cu A de la „CassandrA”. La Apollo 111.
CassandrA. Începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor dintr-o poveste fără de sfârșit. Un punct magic pe drumul de la A la A care trece obligatoriu prin A. Din „A fi femeie”. Un morfem dintr-un mod nepersonal fără de care infinitivul existenței nu ar fi posibil. Și nici genul astfel născut. Și niciun verb care să-i pună…
-
Teama de eșec sau imponderabilitate printre lumile paralele: „In Event of Moone Disaster” la unteatru
Mereu o singură șansă. Mereu o singură scăpare. O singură eroare umană și gata, totul e pierdut… Și dacă putem încerca din nou?… Sau în altă parte?… Ce și unde reparăm?… Într-o existență guvernată de teama de greșeală și de disperarea de a nu rata fericirea, moștenite, învățate și cultivate continuu, suntem împinși tot mai…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 