Tag: unteatru
-
Inimi amăgite ce se zbat rușinate în mințile noastre: „DRAGOSTE” de teatru și cacofonii amoroase cehoviene cu Andrei și Andreea Grosu la Râmnicu Vâlcea.
Aritmii. Un mușchi teatral-cardiac se contractă disonant în câteva piepturi azvârlite în scenă în căutare de întreg nesincron. Năzuind parcă anume să-și dezacordeze instrumentele întru o lipsă cvasitotală de armonie cu care să-ți atragă atenția asupra fiecăruia dintre ele până-ți găsești locul cuvenit în această stridentă respirație generală, propusă în uvertură de ciudata orchestră ce…
-
Nu, merci, scuze! Cea mai scurtă cale de a deveni lider. „PARTY” Incipient la unteatru.
Yes, we may! Cam așa arată un parafrazat slogan electoral celebru încăput pe mâna unui grup de tineri prieteni din zilele noastre care vor să revoluționeze lumea politică, sătui că aceasta nu reușește să-i reprezinte în niciun fel. Adunați la Party (don’t get fooled by the title!) într-o anexă a casei părintești a unuia dintre…
-
Toma Dănilă leagă în nod de venin firul rupt al durerii dinspre două capete ale aceleiași amărăciuni: „OTRAVĂ” la unteatru
Dacă suferința ar putea să urle poate că așa ar urla. Încet. Aproape în șoaptă. Până i se aude precis surdina căznindu-se să blocheze coardele răzvrătite ca să-i păstreze neatinsă taina plângerii în cutia de rezonanță. În piepturile astea chinuite în care respirațiile, tăiate cu bisturiul destinului și cusute la loc una de alta, se…
-
Homo sapiens non urinat in ventum: „(IN)DEPENDENȚII”, acești nebuni frumoși care nu luptă împotriva curentului
Arta independentă. O ceață densă din care iese la miez de noapte Cenușăreasa, fără rochie de bal, dar cu călcâiul potrivit de Ahile pentru un condur ce încă-și mai caută pașii unui dans nemaiîntâlnit la ora la care noaptea culturală e amenințată de bătaia oficială a gongului. Chiar dacă n-a fost încă găsită de prințul…
-
Cărămizi de cuveneală din care ne-am construit aroganța libertății: „Interior/Exterior“, un test pentru zidurile ridicate între caldarâm și Cer
Viața între 16 martie și 14 mai 2020. Între imperativul „stați în casă! “ și timidul „puteți ieși din casă!…“. Două luni care au schimbat radical viețile noastre și ale oamenilor din jur, în chipuri în care nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla vreodată. Și cu consecințe pe măsură. Două luni comprimate interesant de…
-
Melcii de hârtie nu mor sau cum să punem laolaltă bucățile noastre de Dumnezeu: „MASS”. Spovedanie și rugă pentru părinți la unteatru și la TNRS.
Un borcan colorat cu mirări, amintiri și lovituri de hârtie. Lovește-mă, ca să aflu cine ești! Lovește, până nu e prea târziu! Și hârtia se strânge neputincioasă într-un pumn trimis direct în plex. Urmat de o pauză de respirație de o oră și ceva. De teatru de cea mai bună calitate. Așa arată spectacolul semnat…
-
Fiica lui Stalin în proces deschis în mica sală de judecată unteatru: „Aici Moscova”
Catinca Drăgănescu dixit: „Aici Moscova! ”. Inconfundabila voce a lui Levitan tună a priori, doar de pe afiș, în micuța sală unteatru. Numai să capteze atenția. Pe scenă, boxa acuzațiilor cvasi-moscovite la adresa Svetlanei Allilueva (a unei excelente Nicoleta Lefter), unica fiică a lui Stalin, în jurul căreia se aude precis ecoul ciocanului Judecătorului universal,…
-
Rătăciți în camera secretelor: 203, ușa către comedie din „California Suite” la unteatru
Bună ziua, cazați cumva câteva povești de viață? Din recepția unteatru se răspunde categoric afirmativ: la 203! Și oaspetele poate să-și scaneze liniștit biletul ori să-și valideze cardul de spectator pentru o seară reușită de teatru, în suita care va revela debutul regizoral al actorului Andrei Huțuleac. Și cea mai recentă premieră pe scena unteatru.…
-
Teama de eșec sau imponderabilitate printre lumile paralele: „In Event of Moone Disaster” la unteatru
Mereu o singură șansă. Mereu o singură scăpare. O singură eroare umană și gata, totul e pierdut… Și dacă putem încerca din nou?… Sau în altă parte?… Ce și unde reparăm?… Într-o existență guvernată de teama de greșeală și de disperarea de a nu rata fericirea, moștenite, învățate și cultivate continuu, suntem împinși tot mai…
-
Când primești o existență-n dar, fie ea și teatrală: „Alcesta” sau noua viață a lui Admet la unteatru
Celălalt. Sau felul în care ne raportăm la Aproape. Cine definește proximitatea, cu ce contribuim noi la ea, cu ce ne este ea datoare, ni se cuvine sau trebuie să oferim ceva în schimb? Întrebări pe care omul și le-a pus întotdeauna și la care a găsit răspunsuri diferite, în funcție de epoca în care…
-
Dacă ne pasă, ne simplificăm și reușim. Ne trebuie atât de puțin ca să fim… „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons” la unteatru
– cronică în 140 de cuvinte – Imaginarul nerecomandabil se servește cu multă lămâie: 5x„Lemons”, o distopie inadmisibil de plauzibilă prin care legea interzice rostirea a mai mult de 140 de cuvinte pe zi. Un text interesant al lui Sam Steiner, o premiză cu potențial teatral pe măsură, un regizor creativ (Iulia Grigoriu) care scoate…
-
Doar o oră despre nefericirea de o viață: „Before breakfast”- un spectacol despre laolalta unui neîmpreună
Tăcerea. Cel mai greu de suportat act de comunicare între doi oameni. Mai ales între doi oameni care au fost odată unul. Și din care n-a mai rămas niciunul, pentru că s-au șters, din greșeală, unul pe celălalt, fără posibilitatea de a se mai desena vreodată. Pentru că nu-și mai aduc aminte sentimentul care i-a…
-
Corporealitate sau umanul strivit de vremuri: Cataclisma Andreei Gavriliu la unteatru
În urmă cu mulți ani, un prieten drag îmi scria despre cum, uneori, indiferent în ce poziție ar sta trupul, sufletul cade în genunchi. De multe ori de atunci mi-am imaginat căderea asta ca pe o sfâșiere trupească, pe care nu o vezi privind la corpul cu pricina, ci cu un singur ochi, când îl…
-
Răzbunarea unui 10 august al celor 8 raduiacobini: Bad talks la unteatru
Meciul: Radu-Iacoban. Scor: 8-1. Sau 1-8. Un act de curaj. În opt tablouri. Cu opt povești plauzibile. Care se nasc în spatele a opt paravane. Sau opt ecrane de proiecție. Pentru cele opt personaje invitate la masa dezbaterii, să prezinte opt perspective diferite asupra unei situații ipotetice. Din ea se nasc opt adevăruri care se…
-
Reciproca teoremei iubirii: „Proof”, demonstrația unteatru
Un spectacol ca o închidere de pleoapă. Peste o teoremă, cea mai importantă a vieții: dragostea. Cu speranța că visul are să o demonstreze, în momentul acela de aur al reveriei în care, ca o tresărire între lumi, se naște revelația. Sau ce ne ajută mai tare să tacem când vrem să urlăm. Și ce…
-
În grajdul vieții sau lupta cu deşertăciunea: Leonce și Lena, paiațe în lumea de paie la unteatru
O joacă de-a teatrul în teatru. La Unteatru. O poveste romantică despre putere, libertate și fatalitate. O farsă filosofică despre iubire și soartă, scrisă cu nerv și umor, pusă în scenă cu multă emoție și tandrețe, la modul cel mai sarcastic, asumat, livrată direct spectatorului pe care-l privește fix în ochi și îl invită să…
-
Homo anxiosus: „Pisica lui Schrödinger” sau veriga lipsă dintre homo sapiens și homo extinctus
Neliniști. Îngrijorări. Tristeți. Temeri. Frici. Angoase. Spaime. Nu știi cum să le numești. Nici să le deosebești unele de altele, pentru că-ți par sinonime. Știi doar că nu ai fost niciodată învățat ce să faci cu ele. Și că măcar o dată în viață te-au copleșit. Chiar dacă nu te-au doborât. Și, dacă te gândești…
-
Rămas bun iubirii: ULTIMA BANDĂ A LUI KRAPP
Unteatru, o singurătate. O ultimă oră de singurătate. Într-un spectacol curat și lucid despre solitudine, semnat de Toma Dănilă, în intimitatea claustrală a Sălii Mici. Un ermitaj în care singurele schimbări din ultimii treizeci de ani au fost numai în ordinea cutiilor cu benzi magnetice de pe masa de lucru a scriitorului beckettian, pe care…
-
Rețetă pentru cum să dai foc la ibric: „Chelnerul mut” servește la unteatru
O sală mică. Mică, mică. Mai precis Sala Mică a unteatru. De lângă oterasă. Cea de la primul etaj al binecunoscutului sălaș de cultură de pe Sfinții Apostoli. În antreul ei și mai mic primești instrucțiuni cu cinci minute înainte de începerea spectacolului: „Chelnerul mut” de Harold Pinter, în regia Sânzianei Stoican. Tu, spectatorul. Și…
-
ODĂ CĂLĂTORULUI ÎN STADIU TERMINAL: „THE SUNSET LIMITED”, UNTEATRU
Cea mai frumoasă posibilitate de sinucidere. Teatrală. Dacă pasărea Phoenix ar putea alege o formă de autoincendiere periodică şi regenerare din propria cenuşă, cu siguranţă ar lua în calcul spectacolul găzduit de Unteatru. „The Sunset Limited” de Cormac McCarthy, în regia curată a lui Andrei şi a Andreei Grosu, cu doi actori uriaşi în cele…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 