Tag: Vasea Blohat
-
Iuvenes dum sumus sau călăi și victime de două ori doi în unu: „OLEANNA”. Cum intră Marius Turdeanu pe ușa din față. La Excelsior.
Stai! Imperativele unei situații teatrale. Excelent deschisă de Marius Turdeanu, actorul sibian proaspăt sosit în trupa Teatrului Excelsior, care pornește pertinent spectacolul ce-i marchează debutul pe această scenă. „Oleanna”. O operație teatrală cu bisturiul bine ascuțit de Mădălin Hîncu pe interpretările actoricești ale unui excelent text dramatic semnat de David Mamet (foarte bine tradus de…
-
Învățăturile Gianinei Cărbunariu către fiul ei ascultător, Teatrul Excelsior: Zi-le, Sadoveanu! Fără număr, fără număr!… Stop. DOUĂ ORE CU PAUZĂ (Moromeții, volumul III)
Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băieţii în clasă erau cu monitorii… Hai, bre, Domnule Trandafir, nu e politically correct, asta e din alt secol!… Stați așa, m-a luat flama, nu e domnu Trandafir!… E István Téglás de la Baraolt, județu’ Covasna, cu diapazonu’n mână și o superbă tălmăcire a…
-
Morții cu viii, viii cu morții. Doi câte doi câte doi. Alexandru Dabija, primar în „ORAȘUL NOSTRU”. La Excelsior.
Naștere, copilărie, dragoste, căsătorie, moarte. Între ele viață. Cu miros de heliotrop, lumină clară de lună, fabrică de pături și foarte multe găini. Așa cum se arată ea în casele și curțile unui început de secol XX într-o mică urbe americană, un orășel fictiv plasat în zona New Hampshire, pe numele lui de botez teatral…
-
Adolescența naște pui vii și îi hrănește cu traume de Crăciun: Silent Night „PUNK ROCK”. La Excelsior.
All is calm, all is bright!… Furibund, violent, macabru. O sângerare publică a unui Crăciun ce nu-și mai găsește liniștea în Noaptea Sfântă, împroșcată cu rușinea unei tragedii pe care nimeni și nimic nu a prevestit-o. Un strigăt apăsat în acorduri rock într-o zgomotoasă explozie de energie a unei răni vii, purulentă, crescută netulburat la…
-
O planetă, teatru SF și foarte multă iubire: „SOLARIS”, fascinanta rătăcire a lui Bobi Pricop în Universul Excelsior. Via Tarkovski.
Nu ne putem găsi pe noi înșine decât dacă ne rătăcim. Cred că e cea mai simplă și frumoasă definiție pe care Solaris ar fi putut să o găsească iubirii. Și ca să afle dacă ne pricepem la rătăcire, planeta Solaris ne-a trimis un copil. Și uite cum răspundem: cu iubire. Pentru că „Solaris”-ul lui…
-
Boxing me softly. Un croșeu de catifea în plexul plin de sânge al violenței: „KNOCKOUT. Dulcea știință de a face vânătăi.”
Lumea ca ring de box. Arenă pentru o luptă nesfârșită. Cu viața, cu dragostea, cu lumina, cu teama, cu deznădejdea, cu boala, cu supraviețuirea, cu moartea. Cu ceilalți și cu noi înșine. Se pariază, se râde, se plânge, se disperă, se pariază din nou, se moare, se ridică miza. Greu să cazi, greu și să…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 