Tag: Velica Panduru
-
Imaginer l’amour cu Eugen Jebeleanu sau Liniște, la Craiova se cehovează!… Splendoarea singurătăților tip „Ivanov”
Je suis Ivanov. Я Иванов. Je suis revenu te chercher. Cu o reverență cinemuzicală (à la française) în teatrul românesc față de marea cultură rusă și greu încercații ei supraviețuitori de azi. Sunt Ivanov. Întors să te iau, știind că mă aștepți și că nu ne putem lipsi unul de celălalt. Chemați să ne privim…
-
Petale de heliotrop, flori de mireasă, fulgi de păpădie: Viața ca o scuturare în „Orașul nostru”. Piatra Neamț.
Doliu alb. O prezență fantomatică a banalului ce continuă să bântuie din amintiri Orașul nostru alb/negru, în care se succed regulat, preț de aproape trei ceasuri, întunericul și lumina, fără nicio umbră de gri. O partidă de șah cu remiza consimțită încă înainte de mutarea primei piese pe tabla de joc, dintr-o nouă rundă fără…
-
Generația-curcubeu sau sindromul Tourette al lui Dumnezeu: „CORESPONDENȚE”. Diversitate în responsabilitate. La Metropolis.
Dragă străinule! Cel ce-ai visat poate odată cu mine aceleași vise, cel ce-ai dansat poate odată cu mine pe aceeași muzică, cel ce-ai pictat poate odată cu mine în aceleași culori, cel ce-ai scris poate odată cu mine aceeași poveste. Sau măcar ai lăcrimat vreodată, fără să știi, împreună cu mine, ascultând-o. Așează-te puțin în…
-
Cehov featuring Cehov sau doruri în oglinda retrovizoare: „Am avut o Livadă”. Eugen Jebeleanu la Odeon.
100 de Cehov! Și un 25 de Yann Verburgh! De la tejgheaua secolului XXI, urcată într-un vehicul dramatic care gonește nebun pe autostrada teatrală printre celebrii pomi fructiferi ai ultimului secol și ceva cu toporul în mână, Eugen Jebeleanu ne servește cu două tipuri de vișinată. Una veche, cu aroma clasică a lui A. P.…
-
Punct ochit, punct lovit: „Pescărușul“ în poligonul de trageri al lui Eugen Jebeleanu. R.I.P., TNB!
Cehov nu privește în gol. De șnurul ochelarilor fără brațe legat de lentila dreaptă, brand new vision, stă atârnat demult laserul căutăturii scrutătoare, pusă dinadins deoparte, către oamenii acestui secol. El decupează abil sticla, eliberată de strânsoarea privirii prin dioptriile cu care s-a obișnuit atât de multă vreme ochiul, păcălit mereu de minciunile sfruntate aruncate…
-
Weltjugend între Fassbinder și sparanghel sau cu bisturiul și satârul în ultimele decenii de intoleranță: „Katzelmacher. Dacă n-ar fi vorba despre iubire”
Ar fi despre neîngăduință, dacă n-ar fi vorba despre iubire. Ar fi despre ignoranță. Despre neajunsurile educației. Despre lipsurile de tot felul care duc la intoleranțe de tot felul. Din care se nasc cele mai groaznice porniri umane. Și, din ele, cele mai necugetate acțiuni ale omului. Și mai apoi cele mai înfricoșătoare coșmaruri ale…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 