Tag: Vlad Pânzaru
-
Generația-curcubeu sau sindromul Tourette al lui Dumnezeu: „CORESPONDENȚE”. Diversitate în responsabilitate. La Metropolis.
Dragă străinule! Cel ce-ai visat poate odată cu mine aceleași vise, cel ce-ai dansat poate odată cu mine pe aceeași muzică, cel ce-ai pictat poate odată cu mine în aceleași culori, cel ce-ai scris poate odată cu mine aceeași poveste. Sau măcar ai lăcrimat vreodată, fără să știi, împreună cu mine, ascultând-o. Așează-te puțin în…
-
Orașul meu nu mai are loc de orașul tău: „Câini vs. Uranus”, o arhitecronică. Și „eu sunt Uranus”!
Linii de beton alergând bezmetic să găsească o ieșire din cadru. Izbindu-se violent de alte linii de beton care au încercat poate și ele, bântuindu-ne împreună fundalul cu eșecurile lor. De undeva din spatele scenei. Sau doar din dedesubturile ei, pline de moloz și de resturi narative ale unui urban dispărut ori ale unuia niciodată…
-
Nu, merci, scuze! Cea mai scurtă cale de a deveni lider. „PARTY” Incipient la unteatru.
Yes, we may! Cam așa arată un parafrazat slogan electoral celebru încăput pe mâna unui grup de tineri prieteni din zilele noastre care vor să revoluționeze lumea politică, sătui că aceasta nu reușește să-i reprezinte în niciun fel. Adunați la Party (don’t get fooled by the title!) într-o anexă a casei părintești a unuia dintre…
-
Omega 5, hip-hop teatral tip South Park pentru Mama-Oraș: „Un Basm Urban”. La Metropolis
Urbea gravidă. Lăsată cu burta la gură de cine știe ce derbedei care au înghesuit-o din nou prin colțurile cartierelor mărginașe, azvârlindu-i iarăși plozii pe străzile doldora de copii nefericiți, nedoriți, neîntrebați, în căutarea unui cămin care să le aline scâncetul. Așa încep unele povești de viață ale oamenilor din oraș, fie el și fictiv,…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 