Month: October 2016

  Oricum ai da-o, nu poţi nicicum să te saturi când deschidem, din întâmplare sau nu, un poligon cu trei laturi. Trebuie musai să fii în orice triunghi o linie importantă, cu atât mai mult cu cât forma lui e mai incitantă.   De-i isoscel, spui doar lucruri simple şi cu jumătate de gură, sunt…

  Ca nişte orbi privim unul în ochii celuilalt, fără să fi văzut vreodată marea sau cerul. Culorile dor de necunoaştere, ele nu au niciun fel de nuanţă, niciun fel de trecere prin lumină sau de năzuinţă de îndoit în vreun curcubeu.   Nici umbre nu sunt în absenţa luminii, degeaba încercăm s-o împiedicăm să…

Lucyna Łazarska © LucyndaLu “Looking for myself”     Am învăţat să scriu fără litere. Rostesc  fără cuvinte, ascult fără urechi, pictez fără pânze, desenez fără creioane colorate, joc fără scenă, cânt fără niciun fel de instrument (şi-apoi oricum n-am voce de când am hotărât să rămân mută).     Fumez fără ţigară, beau fără…

  Frunzele de pelin s-au copt la soare arzător de şaptezeci de grade. Nu am sită, aşa că învelesc cubul de zahăr într-o eşarfă verde, pe care o leg de gura paharului ciobit. Ea se agaţă fără posibilitate de scăpare şi îşi strânge ruşinată câteva fire, apoi îl ascultă cuminte pe Oscar Wilde şi încep…

  Nucul poartă povara toamnei şi a steagului din Gabon, Zboară lampionul din paharele de vin roşu, până îl suspectăm a fi avion, Căutăm în amintiri şi prin playlist-uri, numai aşa – Oricum ştim că orice vom face are să se întâmple ceva -.   Am şi uitat de legile fizicii, privirile către înăuntru şi…

  M-am apucat de făcut noi provizii de resurse şi simţiri – nu ştiu când o să cadă primii fulgi şi cât de lungă e iarna care va să vie şi-apoi sunt ceva suflete de hrănit în jur -. Păstrez tot timpul pe care-l pot salva pentru lucrurile cu adevărat importante. Îmi permit să pierd…

Oglinda atârnă crăpată pe peretele cu nuanţe de vioriu, Căscându-şi mirările către tot ce s-a pretins vreodată a fi fost viu, În mii de fărâme şi milioane de feţe ale aceluiaşi chip. După ce ai distrus întregul, ce poţi să mai speri să refaci din nimic?…   Şapte ani de ghinion, apoi încă un deceniu…

  Iubim poezia numai când suntem singuri şi nu e în faţa lumii consimţit. Ce-o fi literatura şi premiul mult râvnit pe care nu l-a primit?… Vremurile sunt o schimbare, o ploaie grea s-a apucat de cernit, De când omul constantei păreri de rău din înălţimea turnului lui de veghe l-a cucerit.   Am început…

  Cu marginea ciobită de dureri Un cub aşteaptă nedeschis în întuneric Să-i fie iar cum i-a fost până ieri Cine m-a pus să îl arunc isteric?…   Ce simplu-a fost când tot era pătrat Doar doişpe muchii şi doar şase feţe Totul egal şi totul regulat, Opt vârfuri simple ca să ne răsfeţe  …

  Când lumea ni se pare prea reală – Ades poate de-atâta osteneală – Deşi n-avem de dat vreo socoteală, O copleşeală iese la iveală.   Cătând răspuns l-această răvăşeală, Întâi ne apucăm de văicăreală, Apoi mai tragem câte-o smiorcăială, Până ne prindem, totuşi, de greşeală:   Că este mult prea multă trăncăneală Şi ar…

  Când cu limba cea română Stând, citind, parafrazând, Vezi lumină-n plictiseală Doar cu  “î” şi “ă” în gând, Diacriticele toate Năvălesc nehotărât, Ţipă, şuieră, împroaşcă, Se-aşează pe doborât: Împăratul “Δ degrabă, Coborî şi hotărî Ca pe “â” din “a” să-l scoată Şi pe “ă” mi-l omorî… – Celelalte să se joace, Doar în versuri…

Mă duc să-mi mut creierul în cavitatea abdominală să încerc să refac aici tabloul de comandă – e mult mai mult loc şi, în lipsa cutiei craniene, ceva mai multă libertate de mişcare – nevraxul s-ar mai elibera şi el de prelucrat atâta informaţie şi generat atât de multe răspunsuri. Nu ar mai fi apoi…

De curând am învăţat să-l pronunţ şi pe 11. Niciodată nu trecusem de numărarea până la 10, pentru că îmi plăcea să ţin lucrurile simple – mai ales primele 3, de care îmi aduc extrem de precis aminte -. Apoi de la 12 la 17 a fost mai simplu, {[după ce am priceput ordinea efectuării…

  Sunt doar un zmeu, -ţi-ncredinţez o sfoară când zbor prea sus, ai grijă, mă coboară şi dacă-ţi scap din mână, fii atent, nu vreau să se creeze-un precedent…   Schelet uşor de lemn am – şi o coadă, o pânză care stă în vânturi pradă şi ornamente de hârtie creponată în culori vii, pe…

În Minea mea mă nasc acum a patra oară. M-am mai născut odată şi de două dăţi, pe seară, când noaptea ce urma să mă îndure ştia c-o să mă piardă prin pădure,   cătând o lună mare şi pătrată în bezna ei plăpândă şi mirată, orbecăind ca să găsesc o cale să ies la…