DIACRITICE

 

Când cu limba cea română

Stând, citind, parafrazând,

Vezi lumină-n plictiseală

Doar cu  “î” şi “ă” în gând,

Diacriticele toate

Năvălesc nehotărât,

Ţipă, şuieră, împroaşcă,

Se-aşează pe doborât:

Împăratul “Δ degrabă,

Coborî şi hotărî

Ca pe “â” din “a” să-l scoată

Şi pe “ă” mi-l omorî…

– Celelalte să se joace,

Doar în versuri pentru puşti,

Să se-amuze-n semne grave!…

“Ţ” şi “Ş”, acuma ‘uşti!

 

Împietrit într-o-ncercare,

Învelit în îndoială,

Îmbuibat cu-ncrâncenare,

“Δ e-mpins în îmbulzeală.

Încercară învăţaţii

Să îl scoată din context,

Să-l împingă-ncolo,-ncoace,

Până la-nceput de text.

Îmbrâncit şi înapoia

Îmbătatelor lor rime,

Îi făcură apoi voia

Şi-ncepură să-l îmbine

Ba cu cratime, cu puncte,

Cu îmbujorate linii,

Cu îmbrăţişări închise

În înscrisuri rectilinii…

Mai încolo, mai încoace,

Încă pare să dispară

După-mpieliţate semne

Ce înving la-nghesuială…

Împlinire, îmbătare,

Împuţit, înaripat,

Împrejur, în, închisoare

Însă, împins, împroşcat,

Încadrat, împleticite,

Împroprietărire, încă,

Împăciuitoare, între,

Încasează toate-o trântă…

Când din capul tastaturii

(Nu încape îndoială!)

Împănatul “Δ dispare

Făr’ să lase socoteală…

Şi aşa, pe nesimţite,

Mi se transformă în “i”,

Însă vocea dinlăuntru

E în stare a-l potrivi…

Împotriva-ndepărtării

Încercară în zadar

Să-l ajute învăţătorii…

Înapoi îl trase iar

Acest “i”, deşi în soft-uri

Se mai poate folosi

Şi mai poţi încă a spune

Scriind tot cu “î” din “i”…

 

Şuşu şuieră în şură,

Ştergându-se în şiştar

Şaisprezece ştiuci cu şapcă

Şad întinse pe -un ştergar.

Şifonându-şi iar şalvarii

Un şaman şi-un şambelan

Şuşotesc şi şchiopătează

Alergând un şarlatan.

Şovăind cu şapca şuie

Şapte şoricei ştrengari

Şicaneaz-o şopârliţă

Şmecherind nişte şmenari.

Şi şocând un şvab mai şmecher

Cu şampania pe piept

Un şofran de pe un şniţel

Şuieră mâncând şerbet.

– Dă-i şamponului o şansă!

Îl şochează un şomer

Pe un şef destul de mare

Care zace-n şifonier.

Şui şofează şi şoferul

Şerpuind pe o şosea

Şpriţuind cu nişte şvaiţer

Ştrangulat într-o cafea.

Şlefuind o şezătoare

Ştricănind nişte şosete

Şase şolduri şubrezite

Beau şadou în şorţuri drepte.

 

Într-o ţară de ţurcane

O ţestoasă şi un ţap

C-o alură cam ţâfnoasă

Ţopăie pe lângă ţarc.

Cu ţigara ţuguiată

Şi c-o ţuică într-un ţoi

Ţiuind, un ţafandache

Se tot ţine de-un ţurloi.

Cu ţeava ţintită-n ţeastă

Şi ţepuşa aţintind

Ţeapăn stă azi ţimărmanul,

Ţărcălamul răsucind.

Ţitera mai ţipuieşte,

Se aude şi-un ţambal,

Din ţâţâni se ţese ţambra,

Dând ţiganilor ţignal.

Ţesălând pe rând ţigaia,

Învărtiţi într-o ţiţeică,

Ţiitor şi ţiitoare

Ţes un ţol pentru o ţâncă.

Un ţânţar ţâşni spre creastă,

Ţarul ţopăi spre nuntă,

Cu ţigări şi ţigarete,

Toţi ţiganii se-nfierbântă.

Ţaţele şi ţopârlanii,

Ţoapele şi un ţepar

Cu trei ţifre-n scăfârliţe

Joacă toţi acum ţintar.

Ţopăind spre ţimitir

Cu o ţeavă de doi ţoli

Un ţăran mai plin de ţărnă

Ţucă ţuica pentru boli.

Trage ţanţoş ţumburuşul

Ţintuit între ţăruşi

Ţăcăne apoi c-o ţiglă

Ţipând către ţigănuşi.

Printre ţurţuri se ţuguie

Înţepat în ţipirig.

Joacă dracul pe ţurloaie

Ţop şi el într-un ţolic!