Month: September 2024
-
Și dobitoacele au talent. Corporatist. „Bestiar”. Cel mai proaspăt socio-inventar. La Metropolis.
Domul Verde. Un spațiu eco-animalier sacru, human friendly, poate cel mai firesc nominativ pentru locul de baștină al eroilor celei mai noi povești teatrale marca Metropolis. O alegorie înscenată de Denisa Nicolae omului modern, sclav în urbe, în corporație, în rețelele sociale și în propria viață, împrumutate vremelnic, pe semnătură sub pseudonim, într-un team-building dramatic…
-
Prin geamurile unui submarin de smarald către cicatricile de pe fața verii: „Ochii mamei”. La Replika.
Greșeala și paradisul au uneori ochii verzi. Au culoarea unor lanuri de tulpini frânte, închise multă vreme după pleoape ce s-au căznit poate să acopere oftaturile prelungi ale petalelor scuturate înainte de vreme, lăsând fără floare dorințele unor orbi neîmplinite vreodată de soare. Cel puțin așa arată ele într-un fișier pe repeat, ținut de Dumnezeu…
-
Fragilitatea cuceritorului de cursă lungă: WET DREAMS (ARE MADE OF THIS). Sau cum a desenat Anastasia Preotu iubirea cu trupurile la Linotip.
Bărbatul. Cea mai fragilă încrâncenare din univers. Fibră de emoție antrenându-și fără încetare în drumul inițiatic femininul din mușchiul lui cardiac (de la primul biberon!) pe banda de alergare a vieții, cătând să-și păstreze echilibrul și să-și descopere masculinul pe măsură ce viteza și presiunile asupra lui cresc gradual, strângând încet șurubul antrenamentelor cardio din…
-
Inimi amăgite ce se zbat rușinate în mințile noastre: „DRAGOSTE” de teatru și cacofonii amoroase cehoviene cu Andrei și Andreea Grosu la Râmnicu Vâlcea.
Aritmii. Un mușchi teatral-cardiac se contractă disonant în câteva piepturi azvârlite în scenă în căutare de întreg nesincron. Năzuind parcă anume să-și dezacordeze instrumentele întru o lipsă cvasitotală de armonie cu care să-ți atragă atenția asupra fiecăruia dintre ele până-ți găsești locul cuvenit în această stridentă respirație generală, propusă în uvertură de ciudata orchestră ce…
-
Logos. Zicere fără interzicere și moarte fără de ființare: LEXICONUL AMAR. Joaca de-a Gri a lui Silviu Purcărete la Teatrul Odeon.
Gri. O superbă joacă teatrală împletind în cosițele unei Cosânzene mult dulce și frumoasă (ce-o vorbim!) albul și negrul în căutare de definiție pentru Tot și toate. Prezentate în vârful opincilor la raport lingvistic în ușa sobei dramatice la ceas de mitologie, legându-și cu grijă nojițele în jurul gleznelor ce grăbesc ștrengărește pasul pe…
-
Moartea, portret fără lacrimi în pinacoteca lipsită de remușcări de la hotarele neantului:„Trei piese triste” în laboratorul teatrului pentru suflet al lui Radu Afrim
Moartea. Poate doar o concluzie pentru o viață pretext. O fotografie în piatră la căpătâiul unei eternități caduce, scrijelită de muritori în ceața densă a câte unui petic de efemer cu care își cârpesc bortele giulgiului luat în primire la naștere în așteptarea așternutului veșnic, ca primă lecție plină de sens. Asumată abia în ceasul…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 