Tag: Natalia Călin
-
De-al cui ești, străine, de plângi la căpătâiul mortului nost?!… De-al lui Afrim, Doamne, l-oi fo’ recunoscut!… „Zborul de la cuib”. Restitutio in integrum pentru cel mai nou sentiment românesc.
Mijesc sfios zorii unei zile numai de ea știută. Se crapă de altădată. Timpul tocmit și uitat ca din întâmplare în veacul trecut în „Câmpia” Ardealului își deschide încet baierile pungii în lumina greoaie ce străbate cuminte ceața deasă care te poartă către poveste, pogorâtă nemilos peste amintiri și umbre de oameni în nemișcare…
-
Ode to our families: La câțiva oameni distanță de Radu Afrim
Noi, ei… Cam câți oameni pot să încapă între mine și tine?!… Eu, cu noi toți care m-au făcut cine sunt, Tu, cu voi toți care te-au făcut cine ești, pe care Ei, toți ceilalți, îi văd lipiți unul de celălalt când ajung din întâmplare în vreun curajos Noi. Traumă lângă traumă legând o realitate…
-
De-a curmezișul afrimian: „Repetiție pentru o lume mai bună”. La flaut și la violoncel.
Globul de sticlă s-a dărâmaaat, a ieșit corbul și l-a luaaat!… Au mai rămas din el doar câteva din cioburile unei vieți trăite în încremenire, între tot felul de frici negru-Addams care i-au colorat vremelnic proximitatea. Și cântecul neterminat al podului de piatră promis să-l treacă în siguranță pe celălalt mal. Și umbra pereților înalți…
-
Comedia măștilor lui Dabija la ceas de pandemie: „D-ale istericului”, un perpetuum carnaval pe bază de umor
Un cerc pasional cu țopârlani și imbecili, cocoțat într-un carusel de moravuri ușoare ca fulgul, învârtit nebunește pe turnanta Sălii Studio a Naționalului bucureștean. Un perpetuuum mobile care funcționează pe bază de umor, gălăgie și istericale a la Caragiale, descompus cu toată grija de Dabija. Un malaxor vizual, coregrafic și emoțional în care sunt tocate…
