Tag: Niko Becker
-
Logos. Zicere fără interzicere și moarte fără de ființare: LEXICONUL AMAR. Joaca de-a Gri a lui Silviu Purcărete la Teatrul Odeon.
Gri. O superbă joacă teatrală împletind în cosițele unei Cosânzene mult dulce și frumoasă (ce-o vorbim!) albul și negrul în căutare de definiție pentru Tot și toate. Prezentate în vârful opincilor la raport lingvistic în ușa sobei dramatice la ceas de mitologie, legându-și cu grijă nojițele în jurul gleznelor ce grăbesc ștrengărește pasul pe…
-
Cehov featuring Cehov sau doruri în oglinda retrovizoare: „Am avut o Livadă”. Eugen Jebeleanu la Odeon.
100 de Cehov! Și un 25 de Yann Verburgh! De la tejgheaua secolului XXI, urcată într-un vehicul dramatic care gonește nebun pe autostrada teatrală printre celebrii pomi fructiferi ai ultimului secol și ceva cu toporul în mână, Eugen Jebeleanu ne servește cu două tipuri de vișinată. Una veche, cu aroma clasică a lui A. P.…
-
/Ne’li.niʃ.te/. Fonetica unei frământări creatoare cu Dorina Lazăr la Odeon: FETIȚA ASTA CADE ÎN SUS CA SĂ ÎNVEȚE SĂ IUBEASCĂ
Liniște și semiîntuneric. Pe albastru. Prin hubloul din fundal pătrunde o lumină mică, prietenoasă, care mângâie ușor interiorul elegant drapat în catifea albastră al unui living generos, asemenea bordului unei nave de lux ce-și așteaptă cuminte vizitatorii pentru a-i transporta în altă realitate sub promisiunea unei experiențe de neuitat. Din calmul ăsta aparent cu care…
-
Punct ochit, punct lovit: „Pescărușul“ în poligonul de trageri al lui Eugen Jebeleanu. R.I.P., TNB!
Cehov nu privește în gol. De șnurul ochelarilor fără brațe legat de lentila dreaptă, brand new vision, stă atârnat demult laserul căutăturii scrutătoare, pusă dinadins deoparte, către oamenii acestui secol. El decupează abil sticla, eliberată de strânsoarea privirii prin dioptriile cu care s-a obișnuit atât de multă vreme ochiul, păcălit mereu de minciunile sfruntate aruncate…
-
Weltjugend între Fassbinder și sparanghel sau cu bisturiul și satârul în ultimele decenii de intoleranță: „Katzelmacher. Dacă n-ar fi vorba despre iubire”
Ar fi despre neîngăduință, dacă n-ar fi vorba despre iubire. Ar fi despre ignoranță. Despre neajunsurile educației. Despre lipsurile de tot felul care duc la intoleranțe de tot felul. Din care se nasc cele mai groaznice porniri umane. Și, din ele, cele mai necugetate acțiuni ale omului. Și mai apoi cele mai înfricoșătoare coșmaruri ale…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 